EduEcoCivica 7, Eh, actualizarea vechiturilor…
Ieri seară, după ce postasem amestecul de linişte, adevărata primăvară şi rugăciunile din biserică am aflat că Domnul a dat inundaţii în ţinuturile Târnavei şi i-a stricat seara lui Copos cu un 0-1 pentru timişoreni.
Am avut incă o dovadă că Domnul dacă vrea loveşte la fel pe cei buni şi pe cei răi. Şi că s-a dus vremea Mamei Omida, că putem lua titlul pe teren, la biserică sau cu o sacoşă.
Mă tot plimb între buni şi răi şi îmi dau seama că pe mine trecerea anilor nu m-a făcut nici mai frumos şi nici mai deştept. Cum încă mai cred că mai am câte ceva de făcut pe acest pământ sunt recunoscător celor apropiaţi că mă înţeleg sau mă suportă să mai fac încă o ediţie ECOPOP de Ziua Pământului.
Înainte să ne apucăm de treabă este bine să vedem de unde am pornit…
Am găsit rândurile de mai jos în ambiţioasa noastră publicaţie anuală care ar putea să “dispară” în epoca netului.
ECOPOP, mărturisiri
(din Ziarul ECOPOP 2001)
În vremea în care eram naivi şi aşteptam câinii cu covrigi în coadă din speranţele noastre comunist-capitaliste, în credinţa că vom lua numai cele bune din ambele sisteme, ecologia ţinea loc de hrană, era hobby sau modă. Apoi ne-am trezit, a venit inflaţia şi restructurarea, deşeurile din Vest, căderea Zlatnei, Copşa Mică, altele…
Vecinii din sud, rockerii bulgari au blocat o zi întreagă Podul Prieteniei, pentru un diferend de mediu între Ruse şi Giurgiu. În acele zile eram încă naiv şi am visat un Festival de rock cu grupuri din capitalele ţărilor care ne înconjoară, dar la Sala Palatului. Iar primarii capitalelor să stea cu Domnul Halaicu la masa vecinătăţii şi prieteniei.
Am lansat toate documentele proiectului şi am avut surpriza ca cei doi co-secretari de stat de la Departamentul Administraţiei Publice să găsească bani şi să semneze invitaţiile către cei cinci primari. Am primit şi răspunsuri afirmative de la Belgrad, Chişinău şi Sofia şi le aşteptam pe cele de la Budapesta şi Kiev…
Dar a venit şi bomba, primarul Halaicu a plecat pentru o lună în Statele Unite, cu două săptămâni înainte de întâlnire. Penibil, a trebuit să anulăm întâlnirea primarilor; am avut totuşi patru grupuri străine în cele cinci zile de festival.
Celelalte manifestări ale echipei cu ecologia s-au desfăşurat normal…
Aşa a fost la prima ediţie a ECOPOP care a avut loc între 18-22 aprilie 1992 şi nu credeam atunci că în noul mileniu Festivalul va mai fi atât de necesar.
Îi chemam atunci pe toţi oamenii pământului românesc să apere prin cugetul şi gesturile lor, liniştea, curăţenia morală şi fizică a poporului nostru, a ţării noastre.
Prin ECOPOP doream ca muzica să poarte acest mesaj şi ea să unească inimi şi să consolideze prietenii.
Prin ECOPOP doream să apropiem mişcarea pop şi mişcarea ecologistă de oamenii de decizie politică şi administrativă. Să dea Dumnezeu ca această apropiere să fie reală şi definitivă.
Prin ECOPOP dorim şi astăzi să dovedim că bucureştenii merită mai mult decât au primit.
Folosindu-ne de libertatea noastră şi permiţând celui de alături să-şi folosească libertatea lui, trebuie să ne ştim şi responsabilităţile, ale noastre şi cele ale concetăţeanului de alături.
Şi să nu uităm că până la marile probleme ale lumii moderne, există lucruri simple şi fireşti pe care le putem face fiecare.
Ecologia începe cu spălatul mâinilor şi cu ridicarea unei hârtii de pe trotuar.
Pentru viitor, visez să vină un primar general şi să-mi spună, măi Gherghel, hai să încercăm la anul să aducem la Bucureşti pe primarii capitalelor ţărilor care ne înconjoară, să vină fiecare cu gospodarul şef şi cu un grup pop, să tragem un festival tare.
Eh, cine ştie, poate o fi într-un mandat viitor…
Chiar, suntem in an electoral….
Publicat in: Prima Categorie pe 10 Martie 2008 | Comentarii »
