Vai de noi, ăştia care mai aşteptăm pâine! Ştiu că noi „facem România” şi mă întreb atunci, de ce o facem aşa rău? Hai să o facem ceva mai bună, că jocurile nu sunt încă făcute şi localele se joacă.
Circul electoral încă nu a început, legal, însă cuţitele se ascut şi vor fi agitate, exponenţial. Pregătirile intrate pe teme colaterale, de la Presidency la Media, umbresc deocamdată intenţiile candidaţilor declaraţi sau probabili. Unii se îngrijesc (sau ar trebui!?) de cea mai ieftină armă în afară de mersul de-la-poartă-la poartă, site-ul sau/şi blog-ul. Cei mai mulţi însă aşteaptă la poarta TV-urilor un tock sau un scandal (fără DNA) bazându-se pe inerţia electoratului
Am promis că voi deschide posturile laureaţilor roblogfest, nu numai să-mi fac palmaresul meu personal (fără ambiţii, fără a fi făcut public, fac asta şi pentru Eurovision, Oscar sau 6/49). Nefiind un jucător voi încerca dezinteresat să descopăr culorile sau baricadele. Voi reveni! Am destulă vreme la dispoziţie să văd dacă, şi cum, politicul şi administraţia vor profita de “civilii” şi/sau spaţiul pe care ei îl stăpânesc deja.

Până atunci am deschis să văd dacă se mai petrece ceva pe www.domnuleprimar.ro (Diplomă de onoare în festivalul ECOPOP 2007 pentru Primăria sectorului 1 şi HotNews), pe ale primilor oameni din stat şi ale primăriilor/primarilor bucureşteni.
www.basescu.ro, “Preşedintele tutuor românilor”, sărac grafic şi sumar, cu 187537 mesaje postate, nimic interesant, adeziuni sau contestări suficient de civilizate. Ultimul mesaj postat sub semnatura Preşedintelui este datat…27.04.2007.
www.calinpopescutariceanu.ro, “site may not exist”, îl putem găsi pe Premier pe www.gov.ro, impersonal, tehnic şi plat precum şi atmosfera care îl învăluie.
Nici marii comandanţi de oşti aflaţi în continuă frecare nu utilizează pentru el sau contra celuilalt arma netului:
mirceageoana.blogspot.com, tare sărăcuţ, are pe 2008 doar un post (24.01) şi un naunt de apariţie pe TVR (pentru 6 februarie) ;
emil boc blog nu există. Despre EB se pot găsi diverse (multe răuvoitoare, dacă pisica nu-i acasa!) pe youtube.com, blogcatalog.com şi trilulilu.ro
www.videanu.ro, “Videanu care face”, “Puţini aţi ales, toţi veţi câştiga!”, hazliu dacă n-ar fi tragic. Cu fotografii şi citate (desigur despre Adriean) sunt prezenţi Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban (Viceprimarul Capitalei, ă, hăă!) şi Vasile Blaga (Ministru AI), iar la contact, linkurile pentru Alianţa DA, adresele pentru sediile centrale ale PD şi PNL. Clar, Videanu s-a săturat de Primărie, să-i respectăm dorinţa!
www-urile pentru cele şase primări sunt utile; cele mai reuşite mi se par, în ordine, al sectorului 2, apoi 1 şi 3. Blog are numai primarul de la 1 (“Blog de primar bucureştean”, Andrei Chiliman, bine alimentat şi utilizat pentru campanii eco).
www.vanghelie.ro, are jocuri pentru “distrugerea” adversarilor iar site-ul lui ps5, începe cu…Revelion 2008.
Vom urmări cu atenţie mai recentele deschideri semnate de unii dintre candidaţii mai grăbiţi: cozmingusa.weblog.ro şi ludovicorban.weblog.ro (“Servus, dom Orban!”, primă şi ultimă postare la 20 decembrie 2007).
Şi cam atât, cu excepţia unui blog de excepţie, de politician pe valurile destinului.
Voi reveni! Pe 1 aprilie!
Şi eu, care am vrut să mă “iau” de bieţii muritori ce traiesc din… eco şi edu.

Publicat in: Prima Categorie pe 18 March 2008 | Comentarii »

Nu mai ştiu pe unde am citit cum trei prieteni din San Francisco au debutat Blogger-ul în august 1999. Aveau o firmă modestă (Pyra Labs) şi lucrând ei la plictisitoare contracte web au ajuns la această minune. Au avut şi ani grei, au supravieţuit şi prin 2002, când aveau deja câteva sute de mii de utilizatori, i-a cumpărat Google.
Prin 2006 am dat şi eu de bloggeri, m-am amuzat la început de aceste voci personale, de tematica, opiniile şi limbajul lor ce defilau surprinzător între plăcerea conversaţiei şi duritatea confruntării (nu totdeauna de idei). Apoi am devenit sclav, am citit, am comentat (ce simplu este, ai?) dar de multe ori nu am avut inima să “trimit”.
La începutul lui 2007 am dat peste Ionuţ, cu totul întâmplător. M-au fascinat www.eco-urile lui, apoi ne-a făcut www.ecopolife.ro şi la invitaţia ecosemnal, rătăcind prin help-uri sau cerşind sprijin de la alţii, încep să mă descurc singur cu EduEcoCivica.
Am deschis şi blogurile semnate de oamenii mediei (şi desigur, de invitaţii lor), am ajuns şi la ale politicienilor (distractivă este şi “curtea” lor de OK sau huooo!). Cunoscându-i şi cunoscându-le activitatea, zic eu că jumătate blogoresc cinstit, un sfert m-au decepţionat iar restul rămân în studiu. Nu mă mir prea tare, că şi eu am tot felul de reţineri (tare ale autocenzurii anilor 70-80 sau/şi speranţa că poate, poate, onorabilul se va da pe brazda noastră) chiar dacă nu mai am nume sau poziţie de apărat.
Intuiam un altfel de lume, mai deşteaptă şi rea de dragul artei sau al amorului propriu, originală, dulce sau amară în atotsuficienţa tinereţii şi certitudinea stindardului sub care luptă. Pe ici-colo, rătăcind prin click după click, mai dădeam de câte unul.
Aşa am trăit până vineri, când pe TV am auzit în treacăt de o întâlnire a blogerilor. Apoi sâmbătă am dat de roblogfest, de cei 329 blogeri şi 273 invitaţii, de palmares, de mulţumirile adresate organizatorului şi de răutăţile pe care orice organizator trebuie să le suporte (pe bune sau nu). Îmi promit să învăţ câte ceva şi de la ei şi le doresc să rămână mereu tineri, chiar şi după ce drumurile vieţii, slujba, consoarta şi plozii le vor limita timpul petrecut la taste.

Chestia asta cu o întâlnire a oamenilor de mediu pe web şi apoi într-o locaţie, sub un patronaj, mi-a trecut prin cap încă din ianuarie, cînd încercam noi direcţii şi programe pentru festivalul ECOPOP 2008.
De 15 ani cunosc rosturile departamentelor de mediu ale administraţiei centrale şi locale (superficial desigur şi în calitate de ong-ist care complică viaţa). Nu ştiu cum se face dar statul le-a lăsat harduri străvechi, respectarea strictă a celor 8 ore de rutină zilnică, visurile şi pensia funcţionarului public. Nu vreau să spun mai multe, sunt obligat însă să recunosc că lucrurile se mişcă (site-uri mai organizate/utile, computerizarea, birourile unice, blogurile primarilor).
Nu stiu ce vom face, nu ştiu cu cine, rogu-vă, dacă aveţi vreo idée, o aştept!
Faceţi lumină în intenţiile mele, care încă la această oră nu sunt mai clare decât le-am expediat lui Ionuţ Părăuşanu (la 2 aprilie) şi pe 8, Mihaelei Boga de la Mediu:

 

> > Revin, poate ne vedem in zilele urmatoare.
> > Am insa pentru luni, cand ma intalnesc la MMediu
> > pentru actiuni de Ziua Mediului (ECOPOP 08) si
> tare as dori ca una sa fie sub egida ta (Parausanu sau
> > altfel…) pentru www-urile tale, nu stiu cam (prezentare, informare, evaluare, intalnire cu administratia de mediu si blogeri, diplome, contacte si contracte etc).> > Da-mi pana duminica o “gandire” pe care vrei sa o
> > faci, sau daca nu o vrei, care ar “merge” cel mai bine
> > si… cu cine!?
> > Ma tot plimb prin internet, sunt inca captiv, dar
> ma trezesc eu. Nu am reusit sa ma apuc de blog, mai
> am ceva probleme cu postatul. Pe curand Relu

Pentru 2008, as propune MMDD:
Parteneriat cu ECOPOLIFE pentru includerea in
programul Zilei Mediului “Intalnirea administratorilor
site-urilor de mediu, a blogerilor si organizatiilor
neguvernamentale de mediu cu departamentele PR ale
institutiilor centrale, regionale si locale de mediu”.

(PS. Nu mi-au intrat corect citatele pe post, le adaug asa, om vedea ce iese la… publica!)

Publicat in: Prima Categorie pe 16 March 2008 | 1 Comentariu »

Gata cu ambiţia de a posta zilnic! M-a ţinut cald pâna ieri, când am dat de ultimul RE:PUBLIK şi mai ales de „No Logo: Tirania mărcilor”, o călătorie extraordinară în lumea asta sucită în care spaţiul public şi intimitatea cetăţeanului este manipulată şi chiar guvernată de cinismul (şi eficienţa) marketingului. O carte dură şi poate numai la primul contact, demobilizatoare. Când eşti atât de mic, nu cu un blogăraş educational faci curat într-o lume exacerbat individualistă, frumos ambalată în conceptele globalizării.
Si m-am demobilizat rău de tot. N-am mai avut chef să fiu “educator”, ba mai rău, am uitat că astăzi aveam aniversarea a 35 de ani a Programului 3 “Tineret”, devenit după 2004 Radio3Net “Florian Pittis”. S-a lansat şi o carte cu aminirile începuturilor şi mulţumesc vechilor mei prieteni Camelia Stănescu şi Dan Ursuleanu că nu m-au uitat. Am trimis prin toamnă, rugat de Marius Grozea, câteva rânduri destinate publicării. Mi-am aminintit de ele, astăzi, la ultima “demobilzare”. Până la următorul şut, iată-le…

Mai ţii minte, Marius?

Era în primăvara sau în toamna lui 73. Cu „Pagina TOP” şi Galele de 6 ore ale revistei „Săptămîna” în spate, după zeci de concerte pe care le organizam şi prezentam în „Clubul de la ora 7” sau la Sala Palatului, nu vedeam totuşi vre-o şansă ca pletele şi barba mea, care rezistaseră şocului „Revoluţiei culturale” din 1971, să aibă acces în Radioteleviziunea Română. Şi atunci s-a întâmplat minunea! Din nu ştiu ce motive, binevenite, s-a înfiinţat 3-ul pe alte unde decât cele obişnuite (poate tocmai de accea, nu toate aparatele aveau „scurte!). După mine, şi crede-mă că eram şi mai sunt în temă, a fost o „revoluţie” în difuzarea radio, depăşită numai după 1990 de posturile private sau pirat şi după 2000, de net. aşterea lui 3 o ştii tu mai bine ca noi, cei care n-am fost impresionaţi. Apoi ne-am dat seama că este „altceva” şi „altcumva”. Era şi un alt „aer”, o altă libertate. Dar şi că lipseau multe ingrediente, între care muzicile care se năşteau şi trăiau în uderground. Şi mai ales „vocile”, datele şi muzicile ce puteau fi ascultate pe Radio Luxemburg, Novi Sad sau Europa liberă. Nu ştiu cum şi de ce m-ai chemat la „Clubul invitaţiilor” să-ţi „pun” muzică adecvată temelor discutate (şi serioase), tocmai eu, care eram un fel de rebel. Am rămas pentru că mi-a plăcut provocarea, pentru că am descoperit minunea aia de arhivă cu benzi (cardex-ul parcă?) pe care atâţia oameni de radio au creat-o de-alungul anilor. Am avut astfel posibilitatea să pun muzica dupa of-ul şi priceperea mea şi sutele de scrisori ce au început să curgă, săptămânal, mi-au cimentat dragostea şi ataşamentul de a face şi radio. Chiar dacă numai în calitate de colaborator, chiar dacă mai aveam meciuri cu tine când mai stângeai hăţurile, chiar dacă Xenia de la masa de sunet nu lăsa acul WU-metrului să treacă în roşu (că se „dărâmă radioul” zicea ea). Cu foarfecele tale şi scociul ăla subţire şi alb salvai bâlbele şi belelele aşa că n-am ajuns niciodată pe mâna lui Eduard Jurist sau a doamnei Şincan care asigurau echilibrul şi menţineau Cluburile în eter cu toată „nebunia responsabilă” a acelei bande de tineri pe care-i iubesc şi respect şi astăzi (în memoria şi inima mea, nu-i mai numesc aici!). Îţi mulţumesc şi pentru că, odată ajuns în Radio, am adus cu mine o altă lume, şi alte muzici! Am căutat LP-uri pe la prieteni, din ţară şi străinătate, le-am tras pe benzi stânse în dulapul tău, la care toţi aveau „liber” la servit. Doru Stoica îmi trimitea benzi de la Cluj, Ionescu şi Schmidt de la Sibiu, Arvinte de la Iaşi şi Ilie Stepan de la Timişoara. Apoi, la ora 8 dimineaţa a primei zi de Crăciun a anului 1974, în studioul 2T (adică, teatru, cu 3-4 microfoane) şi cu subsemnatul la „sunet” am început înregistrările folk cu „Ouă de rouă” şi „Lasă-ţi frunzele pe mine” ale Zoicăi Alecu. Le-am terminat seara, pe la 20, cu grupul lui Doru Stănculescu. În total 14 interpreţi cu 37 piese! Benzile pe viteza 19 (nu 38, că eram săraci) au devenit aurul nostru, pe care le-am dus şi la Uniunea Compozitorilor să fie aprobate, că mereu pentru avizarea concertelor ni se cerea o „hârtie”. Şi ea a venit şi a fost bună, că nu era nici de bine, nici de rău („lucrări de amatori, bineintenţionate, nu ne opunem difuzării).

Aşa a fost perioada mea de radio, în care am ajuns şi spre emisiuni prietene (am repetat după Doina Caramzulescu textele în …spaniolă) sau din sâmbetele de pe 1 (Radiodivertismentul, cu Daniela Caraman Fotea şi Paul Grigoriu) cu emisiuni de 30 minute. Începute cu Emerson, Lake & Palmer, apoi Jethro Tull şi alţii ca ei. Şi sfârşite cu Experimetal Quintet Cluj-Napoca!? Care amânată la difuzare două săptămâni la rând, mi-a dat de înţeles… Şi am plecat! A fost totuşi perioada mea de glorie, cu alte două, trei sute de scrisori, apoi cu primul TOP pe radioul românesc (TOP Săptămâna, pe programul 3, dar la muzical, unde nu aveam permisiunea să difuzăm piesele de folk, nici chiar pe Mircea Florian când era pe locul 1!?) şi în fine, la „Clubul Invitaţilor”, refuzat de pe 1, un serial de 6 episoade Beatles, la cei zece ani de la ultima lor apariţie în concert.

Şi apoi am plecat din radio…

Nu m-a gonit nimeni! Sunt şi acum orpilat de câte victime declarate postdecembrie a avut cultura românească (şi nu numai ea!). Şi nu este rostul acestor rânduri să facă alb sau negru din gri-ul totuşi luminos al tinereţilor noastre. Am plecat stupid, poate obosit, poate din motive sentmentale (simţeam ceva rece după dispariţia lui Cornel Chiriac, fuga lui Phoenix, dispersarea treptată a primei şi entuziastei generaţii care a fondat „Clubul Z” devenit „Clubul de la ora 7” după 1971).

Dar motivul a fost chiar stupid. Reîntors dintr-un concediu am găsit dulapul nostru, gol! Adică fără zecile de benzi pe care le păstoream. Se pare că a fost o curăţenie generală (unii au spus că era nevoie de benzi, crude mă rog, dar ale noastre erau fărâmiţate de benzi albe între piese). Cauza însă a fost alta! Radioul este o muncă foarte grea şi mai ales, are produse practic imateriale! Scriitorul sau pictorul se alege cu ceva, poate păstra obiectul muncii. Aşa am făcut şi eu, la început îmi ascultam emisiuunile, le trăgeam pe casete, pe care după 2-3 luni de neascultare, le reînregistram. În timp, cu senzaţia că undele trec prin urechile ascultătorului şi apoi dispar în eter, am renunţat.

Am vrut să-ti spun toate astea, acum la ceas aniversar, ca să înţelegi (şi nu numai tu) cât poate să determine viaţa unui om (şi nu numai a lui) gestul tău de a chema alături de voi un muritor obişnuit. Pentru voi toţi, care aţi fost sau mai sunteţi prin ce a devenit „3” -ul anilor 70-80, vă mărturisesc dragostea şi recunoştuinţa mea şi vă doresc sănătate şi rezistenţă pe baricadele atât de aglomerate (şi uneori jalnice) ale mediei româneşti.

Aurel Gherghel

PS. Să nu crezi că am abandonat Radioul. Pe 25 decembrie 89 am plecat la Radio cu cele 3 LP Phoenix, Zalmoxele lui Sfinx şi EP-ul cu Mircea Florian şi Marcela Saftiuc. N-am reuşit să intru dar i le-am dat Luciei Moraru, să le ducă la etajul IV, că astfel de muzici erau găzduite la Jilava (bună locaţie pentru benzile celor autoexilaţi!). Apoi, traiască libertatea, noaptea de Revelion spre 90 am petrecut-o „în direct” şi ne-am făcut de cap cu Alexandru Andrieş şi Vasile Şeicaru. Apropo, am citit undeva că şeful SRRD face un Apel să treacă pe digital memoria culturii audio româneşti, acel cardex cu voci sau muzici ce trebuie neapărat salvat…

Publicat in: Prima Categorie pe 12 March 2008 | 1 Comentariu »

Ieri seară, după ce postasem amestecul de linişte, adevărata primăvară şi rugăciunile din biserică am aflat că Domnul a dat inundaţii în ţinuturile Târnavei şi i-a stricat seara lui Copos cu un 0-1 pentru timişoreni.

Am avut incă o dovadă că Domnul dacă vrea loveşte la fel pe cei buni şi pe cei răi. Şi că s-a dus vremea Mamei Omida, că putem lua titlul pe teren, la biserică sau cu o sacoşă.

Mă tot plimb între buni şi răi şi îmi dau seama că pe mine trecerea anilor nu m-a făcut nici mai frumos şi nici mai deştept. Cum încă mai cred că mai am câte ceva de făcut pe acest pământ sunt recunoscător celor apropiaţi că mă înţeleg sau mă suportă să mai fac încă o ediţie ECOPOP de Ziua Pământului.

Înainte să ne apucăm de treabă este bine să vedem de unde am pornit…

Am găsit rândurile de mai jos în ambiţioasa noastră publicaţie anuală care ar putea să “dispară” în epoca netului.

ECOPOP, mărturisiri

(din Ziarul ECOPOP 2001)

În vremea în care eram naivi şi aşteptam câinii cu covrigi în coadă din speranţele noastre comunist-capitaliste, în credinţa că vom lua numai cele bune din ambele sisteme, ecologia ţinea loc de hrană, era hobby sau modă. Apoi ne-am trezit, a venit inflaţia şi restructurarea, deşeurile din Vest, căderea Zlatnei, Copşa Mică, altele…

Vecinii din sud, rockerii bulgari au blocat o zi întreagă Podul Prieteniei, pentru un diferend de mediu între Ruse şi Giurgiu. În acele zile eram încă naiv şi am visat un Festival de rock cu grupuri din capitalele ţărilor care ne înconjoară, dar la Sala Palatului. Iar primarii capitalelor să stea cu Domnul Halaicu la masa vecinătăţii şi prieteniei.

Am lansat toate documentele proiectului şi am avut surpriza ca cei doi co-secretari de stat de la Departamentul Administraţiei Publice să găsească bani şi să semneze invitaţiile către cei cinci primari. Am primit şi răspunsuri afirmative de la Belgrad, Chişinău şi Sofia şi le aşteptam pe cele de la Budapesta şi Kiev…

Dar a venit şi bomba, primarul Halaicu a plecat pentru o lună în Statele Unite, cu două săptămâni înainte de întâlnire. Penibil, a trebuit să anulăm întâlnirea primarilor; am avut totuşi patru grupuri străine în cele cinci zile de festival.

Celelalte manifestări ale echipei cu ecologia s-au desfăşurat normal…

Aşa a fost la prima ediţie a ECOPOP care a avut loc între 18-22 aprilie 1992 şi nu credeam atunci că în noul mileniu Festivalul va mai fi atât de necesar.

Îi chemam atunci pe toţi oamenii pământului românesc să apere prin cugetul şi gesturile lor, liniştea, curăţenia morală şi fizică a poporului nostru, a ţării noastre.

Prin ECOPOP doream ca muzica să poarte acest mesaj şi ea să unească inimi şi să consolideze prietenii.

Prin ECOPOP doream să apropiem mişcarea pop şi mişcarea ecologistă de oamenii de decizie politică şi administrativă. Să dea Dumnezeu ca această apropiere să fie reală şi definitivă.

Prin ECOPOP dorim şi astăzi să dovedim că bucureştenii merită mai mult decât au primit.

Folosindu-ne de libertatea noastră şi permiţând celui de alături să-şi folosească libertatea lui, trebuie să ne ştim şi responsabilităţile, ale noastre şi cele ale concetăţeanului de alături.

Şi să nu uităm că până la marile probleme ale lumii moderne, există lucruri simple şi fireşti pe care le putem face fiecare.

Ecologia începe cu spălatul mâinilor şi cu ridicarea unei hârtii de pe trotuar.

Pentru viitor, visez să vină un primar general şi să-mi spună, măi Gherghel, hai să încercăm la anul să aducem la Bucureşti pe primarii capitalelor ţărilor care ne înconjoară, să vină fiecare cu gospodarul şef şi cu un grup pop, să tragem un festival tare.

Eh, cine ştie, poate o fi într-un mandat viitor…

Chiar, suntem in an electoral….

Publicat in: Prima Categorie pe 10 March 2008 | Comentarii »

Prima zi adevarată de Primăvara! Linişte, vine verdele. Natra se descurca si singura dacă o lăsăm în pace!

Corin Murafa şi cei de la Asociaţia ORICUM sustin că este nevoie de o educaţie practică şi de legături între şcoală şi mediul privat. Unii susţin religia în şcoli, alţii cer originea omului Darwin.

Copos şi Becali, miliardarii pragmatici ai tranziţiei se roaga astăzi la biserică să nu câştige CFR-ul. Linişte, să lăsăm natura în pace!

Publicat in: Prima Categorie pe 9 March 2008 | Comentarii »

EduEcoCivica 5

Sarutmana Doamnelor…

Mergem mai departe…

Astazi 8 Martie ma inchin cu respect si recunostinta in fata Doamnelor care au onorat din inalte functii sau si-au adus pretioasa contributie la desfasurarea manifestarilor prin care Asociatia ECOPOLIFE a cautat sa impleteasca mesajele ecologiste in lucrarea sa pentru educatie civica.

Fara alte cuvinte mari, alutur un buchet primavaratic din florile pamantului pentru fiecare dintre laureatele cu Diplome de onoare ECOPOP, decernate intre 2000 si 2007.

Liana Buzea,

Pentru iniţierea, implementarea, coordonarea şi succesul proiectului “EcoAssist” la Academia de Studii Economice, pentru continuarea şi extinderea proiectului în alte instituţii de învăţământ superior.

Lavinia Andrei

Pentru importanţa deosebita pe care lidera neguvernamentalei TERRA Mileniul III o acorda principiilor dezvoltării durabile, pentru programele realizate şi contribuţia personală la constituirea Colegiului pentru Consultarea Societăţii Civile.

Silvia Bucur,

Pentru lansarea programului de responsabilitate socială corporativă “Milioane de oameni, milioane de copaci”, campanii de plantare în zonele care necesită refacerea unui mediu sănătos, pe baza voluntariatului persoanelor şi organizaţiilor înscrise în program.

Irinel Anghel

Pentru certitudinea valorii şi profilului unic în generaţia ei ce reprezintă noul val al muzicii româneşti, compozitor oniric, muzicolog al suprarealismului, publicist şi animator, fondator şi sufletul Ansamblului PRO CONETMPORANIA.

Andreea Marin Bănică

Pentru „lumina pe care o răspândeşte prin ardere” Zâna Surprizelor, pentru cei şapte ani de live în care a răspândit sprijin sau speranţă pentru milioane de oameni obişnuiţi, la soroc de treaptă şi ceas aniversar.

Teodora Enache

Pentru talentul, vocea, dăruirea şi sinceritatea trăirii, pentru inteligenţa şi originalitatea prin care a apropiat Doina şi Blestemul de blues şi jazz, pentru prestaţia în Gală şi lansarea albumului „Rădăcini – Shorashim”.

Maia Morgenstern

Luceafărului ce încununează două decenii de fascinantă transfigurare pe podiumurile lumii la METROPOLIS cu superbul poem-eveniment „De la Muntele Sinai la Muntele lui Venus”.

Gabriela Cristea,

Pentru dulceaţa şi firescul fiinţei din EUROPETICE, pentru micromomentul ei de realitate şi vis, de apropiere şi cunoaştere a tradiţiilor Uniunii Europene, “ceas” -ul nostru care ne zice zilnic cât mai avem până la…Aderare.

Mihaela Păun,

Pentru calitatea administrării şi diversificarea proiectelor prin care, după atâţia ani de anonimat, farul cultural al Capitalei cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului General redevine acel ARCUB pe care-l merită Capitala.

Mihaela Radulescu,

Pentru harul şi dăruirea personală prin care promovează cele mai profunde şi diverse sensuri ale conceptelor de Familie şi Cămin, pentru calitatea şi impactul benefic al Duminicilor în familie, inconfundabile emisiuni ale unei inconfundabile Doamne.

Iulia Dinu,

Agenţia pentru Protecţia Mediului Bucureşti, pentru coordonarea Planului Local de Actiune pentru Mediu al Municipiului Bucureşti, documentul-bază pentru aprobarea, finanţarea şi implementarea programelor dezvoltării durabile a Capitalei.

Monica Matei,

editor-şef al revistei ECOLOGIC, pentru diversitatea şi importanţa practică a temelor susţinute de calitatea deosebită a concepţiei şi realizarii tipografice.

Ada Milea,

pentru tot ce spune şi nu spune, pentru tot ce face sau nu face, pentru ca e unică, spontană, adorabilă şi atât de modestă.

Cristina Barbu,

pentru programul “Târgul de Florii, Daruri de Paşti”, Muzeul Ţăranului Român, 22 – 24 aprilie 2005.

Aurelia Cosma,

Director Programe Culturale, Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, pentru manifestarea de suflet “Floriile cu bucurie”, 16 – 17 aprilie 2005.

Adriana Călian Frăteanu,

Societatea Română de Radiodifuziune, pentru calitatea, corectitudinea şi continuitatea prin care transmite “în eter” problematica mediului şi nu neapărat pentru că din 1992 a fost mesagerul de nădejde al festivalurilor ECOPOP.

Ana Maria Nistorescu,

Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Bucureşti, pentru coordonarea Grupului de lucru al Planului Local de Acţiune pentru Mediu al Municipiului Bucureşti, aprilie 2005.

Marioara Murărescu,

pentru o viaţă dăruită folclorului autentic şi pentru cei 23 de ani de existenţă a emisiunii “Trezaur folcloric”.

Ani Lazăr,

Sufletului Clubului UNIVERSITAS, unde au cântat şi crescut generaţii de muzicieni şi oameni adevăraţi, cu recunoştinţă,

Dulia Prima Co-Wang şi Fundaţiei PAX ROMANA,

Pentru remarcabila activitate şi sprijinul acordat artiştilor din Statele Unite şi România pentru a se cunoaşte şi a crea împreună mai mult decât o legătură între cele douăDoamnei Sânziana Pop şi FORMULEI AS,

Pentru echilibrul şi perseverenţa prin care spirituaşlitatea românească şi valorile perene ale vieţii româneşti îşi găsesc drumul către inima şi mintea cititorului.

Aurelia Suciu,

Pentru lupta pe care o duce în credinţa că SPORTUL PENTRU TOŢI, sportul pentru sănătate şi recreere, poate şi trebuie să devină o politică reală a statului, chiar dacă Bugetul din 1999 a acordat numai suma de 40 de lei pe cap de locuitor.

Ancuta Vamesu si FUNDAŢIA PENTRU DEZVOLTAREA SOCIETĂŢII CIVILE,

Pentru rolul nepreţuit în îndrumarea organizaţiilor neguvernamentale prin programe de instruire, informare, certcetare şi finanţare, pentru editarea Catalogului Asociaţiilor şi Fundaţiilor din România 1999 şi Catalogul finanţatorilor.

Publicat in: Prima Categorie pe 8 March 2008 | Comentarii »

Taras sau in mici salturi, mergem inainte. Am fost consolat pentru neindemanarea postarii textului din 3 si am primit oferte de sprijin. Dar sunt mandru de aceasta auto-initiere in lumea voastra, a blogarilor. V-am citit de luni de zile, v-am invidiat, de la Zoso la Nastase, capete dupa mine intre exuberanta placerii si ratiunea calculata. Am si eu cate ceva de spus, le aman cat pot, pana am ceva vizibilitate. Ca n-o sa-mi scriu si comentariile…

Pot sa va probez ca descoperind (tarziu) aceasta lume, am cautat-o si in masura in care am reusit, prin acordarea Diplomelor de excelenta ale festivalurilor ECOPOP 2007 si HABITAT SI CETATEAN 2007 am incercat (spun cinstit) sa-i aduc spre Eco-civica.

Pentru acest weekend cred ca este suficient sa redau motivatiile pentru doi dintre laureati si chiar sa incerc sa postez un jpg (desigur aici nesemnat, dar va asigur ca toate cele 24 de diplome sunt semnate si 17 sunt deja inmanate celor merituosi). Deci…

Ionuţ Părăuşanu

Pentru iniţierea şi dezvoltarea pe internet a temelor de protecţie a mediului

şi educaţie eco-civică prin ineditele şi atât de utilele

www.ecomagazin.ro, www.ecosemnal.ro şi www.ecosapiens.ro.

Andrei Chiliman

Pentru modernitatea şi eficienţa mesajului prin care implică cetăţenii,

instituţiile şi organizaţiile societăţii civile în rosturile Cetăţii

(www.domnuleprimar.ro, Blog de primar bucureştean, Semnaţi aici pentru Bordei,

Alege un spaţiu verde)

(De-a Domnul sa reusesc sa “pun” totul pe blog! Dar pana la draft, NU!).

Publicat in: Prima Categorie pe 7 March 2008 | 4 Comentarii »

Blog mi-a trebuit…?Da, deocamdata! Pana la gravele probleme de viata si mediu, avem pe astea mici, omenesti! Nu-i bai, ca am timp si la inceput de blogoactivitate nu-mi fac probleme pentru traffic sau glorie. Trebuie ca am dat un click pe vreo casuta ca astazi am gasit pe Bulk mai multe chstii ca mai jos, care “deschise” pe rand sic opiate arata asa:

Author: Ionita

Comment:

Sunt interesat in pornirea unui proiect de anvergura la nivel national privind energia eoliana , regenerabila si solara sustinut de fonduri financiare solide. Daca exista persoana interesata in acest sens astept un raspuns.

Author: Vasilescu Ana-Maria
Comment:
LANGA BLOCUL UNEI COLEGE DE CLASA SUNT VREO 13 CATEI SI UN BAIAT VREA SA-I OMOARE!HELP!

Author: Alexandra VOICU
Comment:
Norvegia si Canada au un nou gen de turism. Omoara pui de foca!!!! Ei numesc asta “vanatoare” si e un sport. Tu numesti asta SPORT?? Esti SINGURA noastra speranta !!! Te rugam opreste asta. Acest barbarism nu ar trebui sa fie posibil in societatea noastra! Nu ne intoarce spatele, suntem fara aparare, nu avem arme, te rugam sa ne ajuti..!!! Stiu ca aceste imagini iti par dureroase, dar noi simtim durerea …! Suntem macelarite de oameni nemilosi si asta se intampla CHIAR ACUM …!!! Ce ii da dreptul sa ne omoare. Cine e el sa decida asupra vietii si a mortii. Ce fel de sport este acesta..?? Nu am facut rau nimanui..!! Doar inotam pe aici, acum sunt moarta..!! Te rog sa ne ajuti, pe mine si pe prietenii mei…!!! Poti ignora aceste imagini…?? Sa taci si sa nu faci nimik te face vinovat…!!! Te rugam ajuta-ne…!! Te rugam nu ne lasa singure…!! OPRITI MACELARITUL FOCILOR
Poti lua o atitudine prin trimiterea mai departe a acestui mail la cati mai multi oameni. Atrageti atentia asupra acestor criminali.
Va Multumesc…!!!!

Author: Georgeta Iancso
Comment:
Buna ziua!
Ma numesc Georgeta Iancso si fac parte, de ani multi, din Org. NOUA ACROLOLA in Romania, o asociatie culturala bazata pe voluntariat si care are drept principal scop, educatia prin intermediul CULTURII. Printre altele, in cadrul organizatiei functioneaza si un Grup de ecologie activa, care a desfasurat si desfasoara activitati de ajutorare a persoanelor defavorizate, precum si activitati legate de ecologia mediului. Concret, pana acum, in ceea ce priveste ecologia mediului, am realizat cateva actiuni de curatare si igienizare a unor zone din Capitala si cateva modeste plantari. Membrii organizatiei sunt foarte dornici sa ofere o mana de ajutor in ceea ce priveste problemele de mediu si isi exprima disponibilitatea de a participa la campaniile de plantari din Bucuresti. In acest sens, dorim sa cunoastem care sunt aceste campanii si cum am putea participa la ele. Pentru a cunoaste activitatile Org. NOUA ACROPOLA, va invitam sa vizitati site-ul “www.noua-acropola.ro“, iar daca aveti informatii legate de evenimente ecologice unde ar putea participa si membrii organizatiei, va rugam sa ne scrieti la adresa:na-bucuresti@noua-acropola.ro

Daca ati ajuns pana aici, fara comentarii, va recomand cea mai frumoasa poveste de salvare din noapte spre lumina a unui om prin aceasta minune care este internetul. Si blogul!

Deschideti Reader’s Digest Romania din martie 2008 si la pagina 72 veti gasi “Noua luni am avut casa intr-o masina”, cred ca un fragment/digest al cartii “Abandoned: The True Story of a Little Girl Who Dind’t Belong” semnat de Anya Peters.

Ar fi extraordinar daca redactia Reader’s Digest Romania (www.erd.ro) ne-ar da dreptul si ne-ar trimite pe ecosapiens.ro aceste cateva pagini.

Voi trimite aceasta cerere pe redactia@rd.com., Poate le-o cereti si voi….

PS Tot in acel numar vedeti si “13 Raspunsuri la dileme ecologice”.

Publicat in: Prima Categorie pe 6 March 2008 | 3 Comentarii »

Ufff! A mai trecut o zi. Am stat ca prostul si apoi m-am chinuit singur (autodidact, marfa!) pana am ajuns pe blog. E usor, dar mai sunt destule de aflat.

In primul rand nu stiu sa postez al doilea material pe Ecocivica, cred ca nu trebuia la…”comentariu”. O sa-l pun si o sa-l trimit! Am incercat si altfel, l-am “pus” undeva si nu-l mai gasesc. Am patit asa si cu “profilul” meu, dar asta poate ca trebuia mai pentru administrator, la secret…

Multumesc si lui Ionut ca si-a facut mila si a cerut ieri sprijin pentru ecopolife.ro. Astazi a “venit” sprijin de la Radup si Sorin, a revenit si Victor. Le multumesc si o sa le dau de furca, cat vor (vom) rezista.

A inceput sa-mi placa si promit ca voi “aduce” lume buna pe gramada nosatra de ecobloguri (Ionut ar trebui sa faca curatenie, sa faca doua-trei gramezi in functie de importanta, actualitatea postarii, cantitate – treaba lui – si sa stearga pe cele ramase virgine).

Si acum, stiu ca paratul nu este frumos, dar totusi, daca vrem sinceritate si adevar, apoi sa ne asumam riscurile…Am trimis randurile de mai jos pe mail, apoi si prin fax, catre cativa posibili parteneri. Desigur ca aveau formulele de adresa si adresare corespunzatoare. Acum, astept ceva raspunsuri si poate chiar sprijin. Poate si din partea voastra sau a prietenilor vostri…

<<Invitatie si Cuvant inainte, Festivalul ECOPOP 2008

Dragilor, stimatilor… si posibililor parteneri

Intr-o adevarata rascruce de directii posibile, a XV-a editie a festivalului ECOPOP va incerca sa intre in pasul acestor vremuri. In care ecologia si cultura pop si-au dezvoltat alte limbaje, alte instrumente si un public pentru care sloganul nostru din 1992 este depasit („ecologia incepe cu spalatul mainilor…”).

Pe masura ce societatea isi creaza unelte pentru atingerea „starii de bine”, personala sau colectiva, pentru curatenia morala si fizica a vecinatatilor, apropiate sau mai indepărtate, chiar dacă rolul si mesajul nostru nu se vor schimba (ba chiar suntem mandri de intaietatea, tenacitatea şi anduranta proiectelor noastre) vom cauta si alte modalitati de exprimare, sustinere, desfăsurare sau mediatizare.

Suntem recunoscatori administratorilor site-urilor care in ultima vreme impun prin internet temele de mediu si implicare responsabila in viaţa Cetătii, dintre care ne facem datoria sa amintim (nu numai pentru locul ocupat in secţiunea ONG a www.trafic.ro, topul site-urilor in functie de numarul de vizitatori si trafic/promovare) pe www.ecomagazin.ro (locul 1), www.domnuleprimar.ro (3), www.salvaeco.ro (5), www.fdsc.ro (11), www.responsabilitatesociala.ro (14), www.ecosapiens.ro (16) si www.copaculdehartie.ro (18).

Apa si pâine, lapte si miere.

Reluam deci eforturile noastre pe care le dorim mai rodnice pentru editia ECOPOP 2008.

Subiectiv (si deloc “la noroc!”) m-am oprit la mai multe institutii pe care le doresc alături intr-un parteneriat ale carui conditii le putem stabili după un accept de principiu.

Chiar dacă nu voi primi vreun raspuns, raman alegerea mea si le doresc tuturor sanatate si prosperitate. Deci…

www.romaqua-group.ro Pentru ca parintii mei, cand traiau, mergeau in fiecare an la Borsec iar noi cei mici cautam Brifcor sau Quick Cola. Si pentru ca in 2005 am avut un OK de la Dl. Radu Lazaroiu pe care l-am ratat in criza organizatorica de timp.

www.boromir.ro Pentru ca de ultimul Craciun am rămas fara cozonac si numai Boromir-ul domnului Constantin Boromiz mi-a salvat casnicia. O firmă inca mica, in dezvoltare (poate si site-ul lor, disparut deocamdata de pe web).

www.albalact.ro Pentru ca acum doi ani am zis ca Fulga e o prostie si apoi m-am hizilit la sarbatoarea vacutei. Si pentru ca acum beau Zuzu, dupa ce vara trecuta toti prietenii veniti din Franta cautau numai pe… “Ziu-Ziu”-ul domnului Raul Ciurtin.

www.apicultura.tripod.ro Pentru ca de cand mă stiu cumpar saptamanal poliflora din Piata Crangasi si am vrut sa “găsesc” pe net pe acei oameni si minunatele lor gaze care ne dau dulceata sanatatii. L-am ales pe Varan Zaharia pentru ca nu are adresa de mail, dar are pe site Bucova lui ecoturistica…

Pentru ca la ultimele editii ale “pamantului si mediului” am tot incercat si n-am prea reusit sa “leg” lumea eco-agriculturii si eco-turismului de marele public, ii rog astazi cu modestie si sperantă sa ni se alature pe administratorii www.agricultura-ecologică.ro, www.gradinamea.ro si www.eco-romania.ro.

Si pentru ca sanatatea este necesară la orice nivel de statut social, pe specialistii de la www.vinul.ro si pe cei ai www.plantavorel.ro, in lipsa unui www.ceaiuri.ro, care deocamdata este “Domain Name Only” scos la vanzare pentru 1000 Euro.

Atata deocamdata!

Voi trimite aceste randuri pe toate adresele acestor posibili parteneri.

Cu respect,

Aurel Gherghel

Dacă doriti mai mult…

Am atasat Proiectele ECOPOP 2008 si Parteneriat ECO-CIVIC 2008.

Deschideti www.ecopolife.ro si nu uitati de www.ecomagazin.ro, www.ecosemnal.ro si www.ecosapiens.ro, initiate şi dezvoltate de Ionut Parausanu.

Asociatia de Ecologie si Cultura pentru Viată – ECOPOLIFE

Bucuresti, str. Bogdanita nr. 1, sector 1,

tel/fax 211.80.66, CUI 14609861, Reg A/F nr 59/2002

www.ecopolife.ro mail@ecopolife.ro >>

Publicat in: Prima Categorie pe 5 March 2008 | Comentarii »

Cum stam? Cam stam! S-au dus si se mai duc milioane de Euro pe tot felul de actiuni de mediu, unele chiar pentru educatia de mediu. Dar m-am cam saturat de simpozioane sau mese chiar rotunde la care cativa organizatori si invitati discuta o tema pe care o stiu sau chiar au mai dezbatut-o impreuna. Sa va propun si eu, una…

Este bine si asa, dar ce facem cu “poporul”.
Poate ca pe acest blog, prin insumare, vom da un raspuns suficient de obiectiv si solutii posibile. Cum ecologia nu prea aduce (inca) bani raman doar voluntarii de pe net ca o posibila si autentica generatie a viitorului. La cei aproape 70 de ani ai mei, va consider “crema” inteligenta si entuziasta a nonconformismului civic.

Pot oare bloggerii sa fie o sansa pentru “edu-eco-civica”?.
De pe ecomagazin.ro deschideti (pagina/postata/linckul, cum s-o numi!?) “educatia ecologica” si urmariti-o pana la 15.08.07, adica la inceputurile ei cu actiunile lui Al Gore, si spuneti-mi ce ar mai trebui facut si ce mai putem face noi si… voi.

Concret, ratacit prin w—urile lui Ionut (care sunt prea perfecte, un impediment mai ales pentru lenesi si batrani!) incerc sa-mi lansez un blog, un festival (ECOPOP 2008) si sa-mi apropiu unul-doi tineri “invatati” cu site-urile pentru www.ecopolife.ro.

Ii multumesc lui Ionut pentru lansarea lui, lui Victor pentru continuare, dar am nevoie de simple lectii si de ajutorul vostru. Astept deci… (Veti citi aceste randuri daca voi reusi sa le…postez!).,

Publicat in: Prima Categorie pe 4 March 2008 | 3 Comentarii »