Marturisesc ca pentru un om, care acum câţiva ani a făcut un gest ce mi-a salvat o Gală Ziua Mondială a Pământului, am fost la lansarea candidaţilor liberali. Păcat pe care nu l-am mai făcut în 15 ani de „apolitic” la vreo campanie a multor cunoscuţi sau chiar prieteni de toare culorile! Asta nu înseamnă că nu am urmărit pe toate TV-urile, atâta cât se putea vedea pe sticlă, toate lansările şi apoi dezbaterile, tockăriiile, măgăriile cele bune şi cele foarte rele. Şi nimic nu mă nemulţumea mai mult decât uniformele civile şi îngrămădirea candidaţilor muţi în spatele spiciului liderilor.

Da, este frumos, este chiar emoţionant, este un show cu baloane, cu steaguri şi în ultima vreme, cu eşarfe. Am mers dar, cu inima strânsă, astăzi la TNB. Prea devreme să apreciez obiectiv manifestarea şi prestaţia candidaţilor, a echipei şi a omului din umbră (de care ţin mult mai multe decât se crede şi mai ales, se ştiu) vreau să va asigur că cel puţin deocamdată cred că a fost ceva original (să nu zic unicat), că „prezenţa” la microfon şi fondul vorbirilor au fost convingătoare, că tot ceea ce s-a produs pe scenă (poate irepetabil) şi a fost filmat ar trebui să ajungă la public.

Chestia asta cu „filmatul” mi-a venit acum, după ce pe parcurs am vizionat şi alte câteva reportaje TV, nemulţumit dar destul de obişnuit şi deloc surprins de importanţa dată unui toc cui agăţat în practicabil, unui microfon care s-a mai autocenzurat, celor 2-3 ironii suficient de cuminţi la adresa concurenţei etc. Poate prea ne-am obişnuit cu promisiunile candidaţilor şi apoi, ale aleşilor, şi nu le mai acordăm importanţă, cel puţin deocamdată.

Dar aceste rânduri au fost determinate de prestaţia candidaţilor, de simplitatea elegantă a ţinutelor (vorba lui Orban „trăiesc ca un bucureştean obişnuit”), de lipsa uniformelor şi uniformităţilor, de absenţa “locomotivei” şi mai ales…de lipsa eşarfelor. Cei de pe scenă mai  trebuie văzuţi şi auziţi! Vom avea şi prilejul sa-i votăm! Nu ştiu însă cine va face marketingul evenimentului; de el va depinde dacă „lansarea” va rămâne în sala TNB sau va trece spre bucureşteni…

Astăzi însă, de ziua lui dar şi pentru că mi-a plăcut ce a ce a reuşit în fruntea echipei, îi urez un La Mulţi Ani lui Florin Alexe.

Publicat in: Prima Categorie pe 20 Aprilie 2008 | Comentarii »

De ce credeţi voi că am sistat posturile în astea 10 zile? Aşteptam să înceapă campania (cea oficială) şi până în momentul în care toţi candidaţii vor fi lansaţi, îmi fac muşchi şi calcule pragmatice sau sentimentale pentru o pace sau un război, cu unul, cu altul… Bloggeri din toată ţara, de toate culorile, păziţi mediul şi uninominalul de omul/candidatul fără vorbă, fără faţă, fără cap… a, nu… capital are!

Şi a mai venit un mail cu MT (Valentino! stai liniştită, nu sunt eu PR-ul, că acum mă bronzam la Valetta) care sper că mă va “debloca” după ce “15″ m-a aproape… terminat. Vorba cea, traiască Vikipedia, trăiască netul, trăiască ecologia, trăiască…

1. Mihai Traistariu – iubit de maltezi ! Dupa Grecia , care l-a adoptat practic pe Mihai Traistariu , in urma succesului sau la Eurovision , se pare ca Malta devine a doua casa pentru Traistariu. Maltezii l-au invitat din nou in concert , pe data de 3 mai , fiind , iata , a 8-a oara cand Mihai e chemat sa concerteze in insula. Spectacolul va fi in aer liber in capitala Maltei – Valetta pe data de 3 mai si va fi transmis in direct pe televiziunea WE ( Where’s everybody ) , cea mai mai populara televiziune din Malta . Organizatorii , insa , il vor pe Mihai si in 2 emisiuni de televiziune , la acelasi post … Astfel , artistul va fi vineri , 2 mai , in direct la emisiunea XARABANK , emisiunea cu cea mai mare audienta din Malta … fiind transmisa live de pe litoral tot de postul WE. Pe 3 mai va fi marele concert … si el transmis in direct … unde vor concerta cei mai in voga artisti maltezi … iar Mihai Traistariu va incheia concertul , fiind invitat special. Pe 4 mai , Mihai va fi invitatul emisiunii ” Hadd Ghalik ” , intre orele 11 dimineata si 2 dupa-amiaza. Pentru toate aceste evenimente Mihai va primi 5.000 de euro, o suma pe care un artist roman cu greu poate s-o obtina in Romania.

Mihai Traistariu a primit pana acum de la maltezi premii pentru cea mai buna voce masculina … ori pentru hitul anului 2006 ( ” Tornero ” ) . Tot maltezii i-au daruit o stea pe B-dul celebritatilor din Malta ( BAY-STREET ) … Si tot maltezii … il trateaza regeste cand este invitat la ei … punandu-i la dispozitie o limuzina , cazandu-l la hoteluri de 5 stele si avand in permanenta un ghid care sa-l indrume peste tot. Si ,cum Malta e o tara foarte calduroasa , temperatura in luna mai atingand deja 35-40 de grade … nu ramane decat sa-i uram lui Mihai … vacanta placuta , mai ales ca Malta e chiar tara preferata a lui si a iubitei sale , Ioana … pe care o va lua , din nou , cu el . Singurul lucru care le va scurta vacanta va fi faptul ca pe data de 4 seara , Mihai trebuie sa fie in Romania , unde va sustine 2 spectacole electorale : unul in Valea Calugareasca si altul la Rafov , ambele langa Ploiesti. Si , cum avionul soseste la ora 18.00 in Otopeni , pana la Ploiesti nu sunt decat 40 de minute , asa incat Mihai isi va onora fara probleme cele doua concerte programate sa inceapa la orele 19.00 , respectiv , 20.00.

2. Mihai Traistariu si-a depasit propriul record : 48 de concerte intr-o luna de zile !     Pentru cantareti campaniile electorale sunt o mana cereasca , financiar vorbind ! O data la 4 ani , alesii nostri fac orice ca sa-si pastreze pozitiile pe podiumul politic , iar noii veniti incearca din rasputeri sa le ia locul ” dinozaurilor ” din politica. Si cum fac ei asta ? ! Organizand concerte , de cele mai multe ori din bugetul propriu … cu scopul de a aduna cat mai multa lume in piete si a le vorbi astfel cetatenilor cu drept de vot. Si astfel se naste o prietenie grozava in aceasta perioada intre artistii cantaciosi si politicieni. Se ajuta unii pe altii si au cu totii de castigat ! Artistul atrage publicul , iar omul politic il plateste pe artist ! Mihai Traistariu s-a trezit astfel ca in luna mai , in plina campanie electorala , are de sustinut cel putin 48 de spectacole ( uneori cate 2-3 pe zi ) … in diverse orase , comune si sate. Agenda lui Mihai s-a incarcat peste noapte , practic … neramanandu-i aproape nici o zi de odihna ! Si , daca ne gandim ca … toate aceste concerte au fost contractate pana in acest moment … nepunand in calcul faptul ca saptamanal … artistul mai primeste 5-6 oferte noi … tot pentru luna mai … … deducem ca luna electorala va fi pentru Mihai Traistariu … poate cea mai zbuciumata luna din cariera sa … artistul depasindu-si propriul record … si-anume 44 de concerte in luna decembrie 2007.

Daca doriti sa nu mai primiti informatii despre activitatea lui Mihai Traistariu , va rugam sa scrieti un mail avand la subiect cuvantul : UNSUBSCRIBE. Va multumim ! Mobil – MIHAI : 0040…..

Publicat in: Prima Categorie pe 19 Aprilie 2008 | Comentarii »

Thu, 3 Apr 2008 21:25:32 +0300
From:	“PR Mihai Traistariu” <mihai.traistariu.2@gmail.com> Add Mobile Alert Yahoo! DomainKeys has confirmed that this message was sent by gmail.com. Learn more
To:	“Mihai Traistariu” <mihai.traistariu@gmail.com>
Subject:	Mihai Traistariu – cel mai cunoscut cantaret roman peste hotare ?!

1. Mihai Traistariu – in 15 limbi !

Wikipedia – este cea mai mare si mai cunoscuta enciclopedie internationla de pe internet. ( www.wikipedia.org ). Aici poti gasi orice … De la personalitati din lumea muzicii , dansului , sportului … pana la cuvinte ca atom , musca sau crocodil. E practic un dictionar universal pe internet. Cauti orice cuvant … si gasesti explicatii despre acel cuvant.

Partea interesanta este ca vei gasi explicatii in mai multe limbi , iar asta depinde de cat de cunoscut e cuvantul in limba respectiva.In meniul din stanga paginii gasesti limbile in care apar informatii despre cuvantul cautat. Cuvantul atom , spre exemplu , a fost tradus in 91 de limbi … in vreme ce cantaretul Michael Jackson are biografia tradusa in 64 de limbi . Practic , daca vei cauta numele unei personalitati dintr-un anumit domeniu … vei gasi biografia acelei persoane. Si mai interesant este faptul ca o vei gasi … tradusa in diverse limbi. Dar … daca despre Michael Jackson sau Madonna a auzit orice cetatean de pe planeta Pamant … nu e de mirare sa gasim biografia regelui muzicii pop … tradusa in 64 de limbi … iar a reginei pop Madonna … in nu mai putin de 57 de limbi.

Despre o personalitate din Romania nu cred ca se asteapta cineva sa fie atat de cunoscut international incat sa-i fie tradusa biografia de pe wikipedia in foarte multe limbi … astfel incat sa aiba acces la ea locuitori din diverse tari … Si totusi … De curiozitate …am facut o incursiune prin enciclopedia wikipedia si am dat sa caute … cele mai importante nume romanesti din muzica , politica , literatura , sport etc.

Cu uimire , am aflat astfel ca numele celor mai mari romani sunt la loc de cinste in acest dictionar si … mai mult … personalitati precum Nadia Comaneci , Traian Basescu sau Constantin Brancusi … sunt foarte cunoscuti in strainatate … iar biografia lor din dictionar … e tradusa in mai multe limbi …. asta depinzand practic de … tarile in care sunt cunoscuti. Si astfel … enciclopedia iti arata … intr-un mod uimitor de simplu … cat de cunoscuta e acea personalitate peste hotare. Dupa doar cateva cautari … veti descoperi ca cel mai cunoscut cantaret roman peste hotare este … Mihai Traistariu.

Hai , insa, sa facem o scurta trecere prin dictionar si sa descoperim impreuna … care sunt cele mai cunoscute nume romanesti peste hotare: In politica – recordul il detine Nicolae Ceausescu a carui biografie e tradusa in 40 de limbi , in vreme ce a lui Traian Basescu in 35 de limbi. Fostul presedinte , Ion Iliescu , are biografia tradusa in 25 de limbi, Tariceanu tot in 25 … Adrian Nastase e tradus in 14 limbi , la fel ca si Nicolae Vacaroiu , Petre Roman in 11 iar Geoana – doar in 5 limbi. Gigi Becali nu e nici el prea cunoscut peste hotare , insa reuseste sa aiba biografia tradusa in 5 limbi , la fel ca si Vadim Tudor. Deci … am putea spune ca … cel mai cunoscut om politic din Romania ramane inca Nicolae Ceausescu.

Dintre sportivi – recordul unui roman il reprezinta : Nadia Comaneci a carei biografie pe wikipedia e tradusa in 34 de limbi. Hagi are biografia tradusa in 24 limbi , Ilie Nastase – 22 , Mutu – 20 , Chivu – 19 iar Helmuth Duckadam in 13 limbi. Gabriela Szabo e tradusa in 12 limbi , in vreme ce biografiile lui Ion Tiriac , a boxerului Lucian Bute si a Liei Manoliu sunt traduse doar in 7 limbi. Atleta Violeta Beclea-Szekely are biografia tradusa in 5 limbi. i , uite-asa , ne dam seama ca Nadia Comaneci e cel mai cunoscut sportiv roman peste hotare.

In artele plastice – sculptorul Constantin Brancusi e cel mai cunoscut peste hotare . Pagina lui biografica e tradusa in 21 de limbi. Pictorul Nicolae Grigorescu e tradus in 6 limbi , Nicolae Tonitza si Stefan Luchian in 4 … iar Sabin Balasa in 3 . In literatura – recordul e detinut de Mihai Eminescu .El are biografia tradusa in 30 de limbi. Ion Luca Caragiale e tradus in 12 limbi , Octavian Goga in 11 limbi , Ion Creanga in 10 … in vreme ce Mihail Sadoveanu si Vasile Alecsandri – in 7 limbi. Nichita Stanescu e tradus in 6 limbi , la fel ca si poetul Tudor Arghezi. Bacovia si Cosbuc sunt tradusi in 5 limbi , iar Adrian Paunescu in 4 limbi.

In teatru si film – recordul , asa cum era de asteptat il detine Cristian Mungiu – cu biografia tradusa in 15 limbi. Urmeaza Maia Morgenstern – cu 7 limbi , Lucian Pintilie cu 6 si Marcel Iures cu 5. Liviu Ciulei e tradus in 4 limbi iar Sergiu Nicolaescu – doar in 3 . Surprinzator , Monica Barladeanu ( Monica Dean ) are biografia tradusa doar in 2 limbi iar Claudiu Bleont sau Dan Bordeianu nu se pot lauda ca sunt cunoscuti peste hotare , ei avand biografia tradusa tot in 2 limbi – romana si engleza.

Intre cantareti recordul este detinut de Mihai Traistariu. Biografia lui Mihai este tradusa in … nu mai putin de 15 limbi . Si e doar o coincidenta faptul ca Mihai Traistariu are in acest moment contracte internationale cu case de discuri din 15 tari. La cautarea numelui Mihai Traistariu gasim explicatii in limbile : engleza, romana , germana ,ebraica, spaniola , suomi , franceza ,olandeza , poloneza , sarba, croata , rusa , daneza , tagalog si turca. Priviti ce interesant e scrisa biografia lui Mihai in limba suomi : http://fi.wikipedia.org/wiki/Mihai_Tr%C4%83istariu
sau in limba tagalog : http://tl.wikipedia.org/wiki/Mihai_Tr%C4%83istariu
Cea mai completa descriere este cea in limba engleza ( http://en.wikipedia.org/wiki/Mihai_Tr%C4%83istariu ) si … surprinzator … nu cea in romana ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Tr%C4%83istariu ) …….

Urmatoarea clasata este cantareata de opera Angela Gheorghiu , care , datorita faptului ca a reusit sa fie cunoscuta peste hotare … are , iata , biografia pe wikipedia tradusa in 13 limbi . Urmeaza Gheorghe Zamfir cu 10 limbi . Legenda Maria Tanase are biografia tradusa in 8 limbi . Baietii de la Akcent , care au reusit si ei sa iasa peste hotare cu muzica lor … au biografia tradusa tot in 8 limbi , in vreme ce trupa Morandi – doar in 5. Luminita Anghel are si ea biografia tradusa in 5 limbi , in vreme ce trupa Sistem nu are decat una singura in limba romana. Loredana Groza e tradusa in 3 limbi iar cantareata de opera Mariana Nicolesco in 2 . Stefan Banica Jr. are si el o singura pagina in limba romana.
Trupe ca Iris sau Holograf , care n-au incercat o cariera si in afara Romaniei n-au decat cate o singura pagina in limba romana. Fanii lui Costel Busuioc … nu-l pot gasi inca pe idolul lor pe wikipedia. Costel s-a lansat abia acum o luna in urma …si este prea devreme sa apara intr-un dictionar al personalitatilor … insa … va aparea cu siguranta in aceasta enciclopedie internationala daca va lupta sa faca o cariera din muzica.

Toate astea nu demonstreaza decat un lucru : avem romani cunoscuti si pe plan international. Nu sunt multi … sunt doar cativa … dar sunt … Si iata ca , la ora asta , cel mai cunoscut cantaret roman peste hotare este Mihai Traistariu.

2. Al 4-lea premiu ” Mihai Traistariu ” a fost castigat de interpreta Cristina Bondoc din Tulcea ! Zilele trecute s-a incheiat la Bistrita – Festivalul National Concurs de muzica romaneasca ” Blow Music ” . Mihai Traistariu a fost invitat in calitate de presedinte al juriului , dar si in recital in seara Galei. Asa cum v-a obisnuit , Mihai Traistariu , de fiecare data cand este invitat intr-un juriu … acorda un premiu special , numit … premiul ” Mihai Traistariu “. La Bistrita , dintre cei 18 concurenti , Mihai a acordat acest premiu interpretei Cristina Bondoc din Tulcea , care a castigat , de altfel , si trofeul festivalului . Ca premiu , pe langa o suma de bani pe care i-a dat-o interpretei , Traistariu a promis castigatoarei ca o va duce cu el intr-o emisiune tv si ca va canta cu ea in duet intr-un concert de-al sau … Acesta e al 4-lea premiu ” Mihai Traistariu ” acordat pana acum. Primele 3 apartin Alexandrei Stanciu din Focsani , Madalinei Lefter din Iasi si Iuliei Puschila din Costinesti. Si , desi a fost un concurs muzical , Mihai a tinut mortis sa mai acorde un premiu special … unei trupe de dans. Coregrafia intregului festival a fost pusa in scena de maestrul coregraf Cornelia Negrea si trupa ei – Sincron. Lui Mihai , trupa de dans i s-a parut senzationala … asa incat le-a oferit un premiu special dansatorilor : o colaborare cu ei la un spectacol de anvergura. Si , ca povestea sa fie si mai frumoasa , alti organizatori de festivaluri concurs din tara i-au lansat deja invitatia lui Mihai … de a face parte din juriu. … Festivalul ” Portativul veseliei ” din Craiova , un festival pentru copii cu varsta pana la 17 ani , un alt festival concurs in Piatra Neamt … si un festival international. Dar … toate la timpul lor … Va tinem la curent …

– Daca doriti sa nu mai primiti informatii despre activitatea lui Mihai Traistariu , va rugam sa scrieti un mail avand la subiect cuvantul : UNSUBSCRIBE.
Va multumim ! Mobil – MIHAI : 0040 721 144 210 E-mail Mihai : mihai.traistariu@gmail.com www.mihaitraistariu.com

Publicat in: Prima Categorie pe 4 Aprilie 2008 | 1 Comentariu »

Nu mă mai omor cu fotbalul, dacă nu-i naţionala în joc. Poate că şocul a fost atunci, prin anii 80, când în finala Cupei de pe recent decedatul stadion naţional echipa Steaua s-a retras de pe teren şi apoi a câştigat la masa verde, după ce adversarii lor băuseră şampania din cupa luată de pe stadion. Să zicem că a fost de vină dictatura; realitatea era că… îmbătrânisem! După 20 de ani, “bricheta” şi dorinţa de a cunoaşte sau înţelege ceva mai profound această lume în care Gloria şi Banul stau cam pe acelaş talger al unei balanţe bine capitalizate şi nu totdeuna bine legată la ochi, m-au dus prin toate site-urile echipelor şi mediei sportive. După câteva zeci de ore nu am reuşit să văd mai bine în ceaţa care învăluie fenomenul şi confruntarea atât de pasională şi cumva ilogică ce transformă o întrecere sportivă, un joc, în câmpul de bătaie al unor interese de tot felul, inclusiv politice.

Îmi cer scuze că în loc să scriu despre Ora Pământului sau protestul pentru Ştrandul Tineretului consum vremea şi spaţiul cu amărâtele mele puteri de a opri violenţa, nu numai pe terenul de sport. Am selectat la întâmplare pentru blogul ăsta din forumuri de sport şi nu are importanţă ale cui sunt. Fără comentarii, înainte de a se cunoaşte verdictul, de la verde la roşu, fără moderator şi cu, fără violenţă şi cu!. Hai să le vedem:

# De 16 ani lucrez intr-o companie care reprezinta unul dintre cele mai cunoscute branduri din lume. Am invatat acolo ca nimeni, niciodata, daca nu-i plac produsele noastre, nu va da bani pe ele. Nu poti sa-ti arunci banii pe ceva ce nu-ti place, nu-ti face bine, te deranjeaza. Sunt banii tai, munciti de tine. Nu te poate obliga nimeni sa-i dai cuiva caruia nu vrei sa-i dai. Acelasi lucru il poti spune despre un ziar. Atunci cand esti adeptul lui Basescu, cumperi Evenimentul zilei sau Cotidanul. Cand nu cumperi Jurnalul national. Cand esti adeptul lui te uiti la realitatea TV, cand nu la Antene. (…) Nu-mi ascund numele. Nu-mi e rusine de ceea ce spun. Am dorit sa traiesc intr-o tara libera, in care presa sa-si faca datoria fata de cetatean. In SUA presa are rol de informare, nu un rol activ de fabricanta de stiri. Ziarele, televiziunile partizane isi afiseaza in preambul directia partizantului. La noi se face partizanat, declarandu-se neutralitatea. M-am saturat de aceasta mizerie. # Hai sa fim seriosi. Eu “ziarele” astea nu le mai cumpar de asta-toamna (perioada Hagi) dar pe site-uri tot mai intru (NU si pe …). Nu dau 1 leu pe ziar, ii fac trafic pe site, banii tot le vin din reclamele on-line… # Hai sa adoptam pozitia mioritica: Daca eu nu fac cutare, cati imi vor urma exemplul? Pai, fratilor, va obliga cineva sa cumparati margarina daca va place untul? Pe bune, daca iti place berea, te obliga cineva sa cumperi vodca? Daca-ti place muzica rock, te obliga cineva sa asculti, acasa, manele? Care-i problema cu ziarele? Nu putem renunta la ele? Suntem dependenti de ele? Nu-nteleg?. Ati auzit de atitudinile pe care le iau occidentalii fata de anumite produse, cand decid sa le boicoteze? Nu mai cumparam carne de pui! Pai, nu mai cumpara. Hai sa nu ne mai lamentam si sa facem ceva, sau sa nu ne mai plangem. Boicotul da, nu ne poate obliga nimeni sa cumparam ceea ce nu ne place, sau ceea ce ne jigneste. # Ati pierdut esenta. Foarte bine, nu cumparati ziare. Intrati pe site-uri, faceti trafic de 1.000.000 de vizitatori pe saptamana (asa cum are prostia aia de sport.ro) iar baietii isi recupereaza banii din reclamele on-line. Ei continua sa scrie tampenii, noi continuam sa le citim. That’s a fact! Restul e gargara ideologica. # Haideti sa apelam la ajutorul unui psiholog, sa ne dea cateva sfaturi pentru a evita “capcana” intinsa de monstruoasa coalitie formata de mamutii presei in vederea spalarii creierelor indivizilor care formeaza masa de manevra pe care si-o doresc la cheremul lor puterile oculte care manevreaza din umbra populatia indobitocita a acestei tari.

# anti-m.itici @ 29.03.2008 14:28 Bai t.zigane anticfr, mai bine 1/2 unguri decat 1/2 t.zigani ca voi cei din buCUResti jegosule! ramaneti voi cu provincia voastra Sectorul Agricol Ilfov ciorditorilor! ))) . # bai anti cfr @ 28.03.2008 18:49 Esti un gunoi de om si un super mare tampit……. de fapt ca si 90% din capitala noastra frumoasa…. as vrea sa ne despartim de voi si miine, miticilor.. ne-ar fi mai bine si cu ungurii si cu oricine, ca aici sunt OAMENI nu JAVRE, dar voua v-ar fi mult mai rau fara ardeleni, JEGOSI IMPUTI si PUTORI ORDINARE, PROFITORI DE CEA MAI JOASA SPETA, CARE AR FACE ORICE SA NU MUNCEASCA…. NUMAI SA FURE. # anticfr @ 28.03.2008 18:27 Cluj…un orash de frustratzi…vaii de mama voastra…jumate unguri jumate romani in orashu ala….in B cu voi….in liga maghiara…..nespalatilor.

Ce mai urmează? Desigur, o nouă etapă! O televiziune: Finantatorul Stelei, Gigi Becali, a mers, cu patru ore inaintea meciului cu FC Vaslui, la o biserica de langa oras. Becali nu a fost insotit de finantatorul moldovenilor, Adrian Porumboiu, care a afirmat “Ce, sunt fraier ca George Copos, sa merg cu Becali la biserica si sa castige Steaua cu 3-0?! O altă televiziune titrează: “Un meci pe viaţă şi pe moarte”. Alta: “Arde!!! Special de foc: Dinamo – CFR si Vaslui – Steaua”…

Eu tot mai sper să fie o etapă pe teren, fără foc, fără moarte şi fără mâna lui dumenzeu (incidente, arbitrii, masă verde, declaraţii stupide: “Decizia a fost aproape regulamentară”). PS. Gata cu fotbalul! Poate dacă vom trece de grupe la europene! Şi felicitări fetelor lui Tadici, singura echipă care va ajunge la Olimpiadă! Vai de naţiunea care nu-şi poate asigura selecţii de sportivi sănătoşi pentru jocurile de echipă!?

Publicat in: Prima Categorie pe 30 Martie 2008 | Comentarii »

Milioane de oameni vor stinge luminile în Ora Pământului

Astazi 29 martie, la ora 20:00, în toată lumea se organizează “Ora Pământului”, un eveniment-manifest împotriva poluării.

Pentru mai multe, treci pe www.ecomagazin.ro. Eu mă duc să sting lumina! În alte 24 de oraşe mari ale lumii şi în vreo 300 mai mici, le “sting” Primăriile lor!

PS. N-a venit nimeni… (vezi EduEcoCivica12)

După 24 de ore! Cei care nu aţi ajuns la întrerupător ieri seară, daţi măcar astăzi un click pe linkul Ora Pământului după ce deschideţi www.ecomagazin.ro Imagini, diagrame, date despre ce a fost (inclusiv prin… România). Mulţumim domnului Părăuşanu!

Publicat in: Prima Categorie pe 29 Martie 2008 | Comentarii »

Chiar trebuie să vă mărturisesc că din 1992 sunt membru în biroului federal al Federaţiei Române Sportul pentru Toţi. Nu vreau să vă mărturisesc aici câte bune şi rele (d-astea mult mai multe) am trăit în aceşti ani. Cei câţiva nebuni care mai credem că mai ales în România de azi sportul pentru educaţie, sănătate şi divertisment trebuie să fie sprijinit avem mâine Adunarea Generală. Până atunci, între finalul manifestaţiei de sprijin pentru salvarea celui mai popular strand al Capitalei din mâinile mafiei imobiliare şi momentul aşteptatei decizii în cazul “bricheta” îmi pun şi eu câteva întrebări…
Sportul pentru toţi, drept sau priviliegiu? Sportul ca fenomen social, luat în considerare şi sprijinit de guverne şi alte “sfere de interese”, cu răsunetul său popular, al victoriilor unor persoane sau echipe ce se confundă cu grupul sau ţara, are o serie de caracteristici care nu aparţin în totalitate sportului. Sportul devenit “luptă pentru glorie şi bani”, prin antrenament sever şi nemilos, vedetism şi senzaţional poate intra în contradicţie cu valorile fundamentale ale educaţiei fizice, care pune accent pe educaţie, sănătate, dezvoltare, relaxare, asociere, distracţie.
Baronul Pierre de Coubertain, părintele Olimpiadelor moderne, definind încă în 1900 diferitele forme de activitate (sportul pentru toţi, sportul competitiv şi sportul de elită), a scris: “Sportul nu este un mod de a petrece timpul de lux, o activitate pentru cei puţini, privilegiaţi, şi nici măcar o temă de compensaţie musculară pentru activitatea creierului. Pentru fiecare bărbat, femeie, copil oferă posibilitatea de a se autoperfecţiona, indiferent de profesie sau poziţie ocupată în viaţă. Este acompaniamentul natural al tuturor, în mod egal, în acea măsură încât nimic nu-l poate înlocui”.
Conceptul modern al educaţiei, materializat în tendinţele de acces liber la informare şi formare continuă, cuprinde firesc şi sfera educaţiei fizice şi sportului, cristalizându-se treptat în mişcarea sportul pentru toţi pe toată durata vieţii, care caută să unească dreptul natural la mişcare al oricărei fiinţe umane cu dreptul social la educaţie permanentă şi universală. Execrcitarea efectivă a acestor drepturi depinde în mod esenţial de posibilităţile oferite fiecăruia de a-şi dezvolta şi apăra aptitudinile fizice, intelectuale şi morale. Dezvoltarea modernă a practicilor sportive şi de mişcare este atât de rapidă şi diversă încât se poate spune că ea a devenit parte integrantă a vieţii noastre. În 1998, Consiliul Europei prin Carta Educaţiei Fizice a exprimat clar rolul sportului în societate şi educaţie şi relaţia lui cu cultura. Conceptele de bază prezentate ca idealuri principale rămân cele ale olimpismului modern: Dezvoltarea armonioasă a minţii, corpului şi caracterului, Plăcerea (bucuria) efortului, Rol-model pozitiv pentru societate, Conservarea eticii universale, Toleranţă, Generozitate, Unitate, Prietenie, Nondiscriminare, Respectul faţă de celălalt.

Ce frumos sună! Şi unde s-a ajuns alergând cu sacoşele de bani după importul de jucători sau shoping de arbitraj, păzind “valorile” de pe terenurile de sport cu poliţişti, plase sau cătuşe pentru admiratorii prea încălziţi, plătindu-se doar performanţa şi nu starea de bine a naţiuni. Naţiunea devine obeză sau anemică, sporturile de echipă nu mai acced spre topurile mondiale sau olimpice, locaţiile destinate sportului dispar chiar şi cu “grija” celor ce conform legii, aveau obligaţia de serviciu să le apere.
Dar pe TV se tot plânge că nu se dă odată verdictul aşteptat (“cu sufletul la gură de tot sportul românesc” zice dama) pentru minutul 74 al derbiului Rapid-Steaua. Mă grăbesc să postez înainte de a-l cunoaşte, poate şi sub influenţa rândurilor de trimise presei de Antonel Tănase care, poate nu întâmplător, se îndreaptă şi spre necazurile şi speranţele sportului celor mulţi: Astăzi se va finalize judecata “cazului bricheta” apărut în derbiul Rapid – Steaua, întorcându-se pe toate feţele posibilitatea de interpretare a regulamentului competiţiei, ROAF. Chiar dacă se spune prin federaţie că Alexandru Deaconu a “arbitrate bine”, aştept răspunsul la întrebarea dacă acest regulament a fost întocmai respectat. De aici trebuie să se decidă dificila şi desigur, controversata soluţie. Şi sancţiunile…În calitatea mea de cetatean, de practicant al sportului de sanatate si de candidat la primăria sectorului 6, ca rapidist de suflet şi CFR-ist de funcţie,
- aştept o decizie care să ţină seama că fotbalul este un joc ce trebuie să se desfăşoare şi să fie decis pe teren;
- accept orice sancţiune meritată şi legitimă dată organizatorilor şi acelor spectatori care pot fi dovediţi vinovaţi de incident (pornind însă de la prezumţia de nevinovăţie);
- cer o decizie înţeleaptă şi sancţiuni utile pentru a nu inflama şi mai mult violenţa în permanentă creştere în stradă, şcoală, în limbaj, în media şi desigur, pe terenul sau în tribunele sportului;
- sper că “judecata” va aduce mai multă obiectivitate în ierarhizarea echipelor şi nu va da apă la moară celor care cred că pot arunca sacoşe, brichete sau şuruburi din afara arenei, cu praştia.

După cum vedeţi, şi eu sunt atins de sportul ăsta blestemat… Mâine, poate totuşi vine la AG şi domnul Preşedinte (Bellu, nu…)

Publicat in: Prima Categorie pe 28 Martie 2008 | Comentarii »

Am un deosebit respect pentru aceste instituţii ale societăţi noastre, chiar dacă nu toate sunt civile, sau nonprofit, sau apolitice şi mai ales necolorate. Să nu cerem în acest an electoral puritate excesivă asociaţilor sau fundaţiilor care de peste 15 ani asigură “cadrele” şi uneori finaţele unor partide din tot spectrul politic. Şi noi, ăştia mai mici sau mai noi tânjind după prestigiul şi mediatizarea/influenţa granzilor, ne căutăm nişa în care să fim utili, să ne atragem publicul spre proiectele noastre, să ne apropiem media şi finaţatorii mai aplecaţi spre manifestări de “responsabilitate socială” şi mai puţin către cele de publicitate/propagandă. Nu ne referim la partide, că ele sunt sărace şi n-au milă… Am încercat şi eu să mă lămuresc, să ştiu ce este şi care sunt limitele aceastei societăţi civile:

Conform definitiei date de catre Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile – www.fdsc.ro, “societatea civila este o notiune care descrie forme asociative de tip apolitic si care nu sunt parti ale unei institutii fundamentale a statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizatiile neguvenamentale – asociatii sau fundatii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societatii civile, care intervin pe langa factorii de decizie, pe langa institutiile statului de drept pentru a le influenta, in sensul apararii drepturilor si intereselor grupurilor de cetateni pe care ii reprezinta”. Sau altfel…    “Datorita specificului sau, societatea civila intareste legitimitatea democratiei, multiplica mijloacele de expresie a intereselor, intareste constiinta si increderea cetatenilor in puterea lor, permite recrutarea si formarea de noi lideri. (…) Persoanele active in cadrul societatii civile, in calitate de patroni, muncitori din sindicate, specialisti, artisti grupati in asociatii profesionale etc., pot fi regasite ca agenti ai societatii politice, indeplinind functii politice. Alte persoane raman, insa, doar agenti ai societatii civile.” (Sergiu Tamas, “Dictionar politic. Institutiile democratiei si cultura civica“, Editura Academiei Romane, 1993). Vreţi să ştiţi de cred că societatea civilă românească, de toate nivelele şi pentru toate intenţiile, îşi va găsi locul meritat în societatea românească? Chiar şi numai pentru că astăzi am primit pe mail patru mesaje-invitaţii:

Dear all, Forum Invest lanseaza astazi, alaturi de Ordinul Arhitectilor din Romania, primul proiect privat de responsabilizare publica in legatura cu amenajarea coerenta a spatiilor urbane din Romania: a. Provocam tinerii arhitecti sa propuna solutii de ambientare responsabila a unui spatiu public asumat de noi; b. Selectam cele mai interesante proiecte conform criteriilor unui juriu de elita (Arh. Serban Sturdza, Arh. Dorin Stefan, Arh. Mario Kuibus si Arh. Liviu Zagan); c. Premiem in bani artizanul solutiei desemnate castigatoare; d. Implementam proiectul in-situ; e. Generam precendentul. e. Punem la dispozitia mediilor private si autoritatilor administrative toate resursele de comunicare necesare replicarii proiectului. Va rog gasiti pe larg detaliile proiectului in materialul atasat. Simona Dinu, simona.dinu@foruminvest.ro, www.foruminvest.ro

Buna ziua,
Grupul pentru Dialog Social, Eco Civica, Salvati Bucurestiul, Water Polo Romania si Fundatia Sportul Romanesc organizeaza un Protest impotriva inchiderii Strandul Tineretului, vineri 28 Martie, la ora 13.00 in fata Agentiei Nationale pentru Sport, strada Vasile Conta nr. 16, in spatele cofetariei Scala. Veniti sa salvati Strandul Tineretului. VINERI 28 MARTIE, ora 13.00. Va multumim ca ati semnat: www.petitieonline.ro/petitie/pentru_strandul_tineretului_bazine_de_inot.

Gala premiilor de jazz pe 2007- Ediţia a V-a (PREMIILE FUNDAŢIEI MUZZA). Luni 31 martie ora 19.00, Sala Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română”.(Str.Schitu Măgureanu nr.4-lîngă Pod Izvor). Conferinţa de presă prilejuită de acest eveniment, va avea loc miercuri 26 martie 2008 ora 12.00 la Clubul Ţăranului-Muzeul Ţăranului Român, în prezenţa invitaţilor Florian Lungu-Preşedintele juriului, Alexandru Şipa-realizator, Preşedintele Fundaţiei MUZZA şi unul dintre artiştii nominalizaţi, celebrul dirijor, compozitor şi profesor de origine română Peter Herbolzheimer-Germania. Persoană de contact-Alexandru Şipa tel. 0744-484482

Dar, iniţiativa unui site absolut remarcabil pe care Dragoş Tuta ni-l reaminteste săptămânal aparţine societăţii Selenis: “Citeste newsletter-ul online http://www.responsabilitatesociala.ro/newsletter_stiri/Editia_21_mar_2008.h”

Doar pentru astăzi, patru! Şi dacă noi nu suntem încă, vom fi milioane… Cam optimist, nu?!

Publicat in: Prima Categorie pe 24 Martie 2008 | Comentarii »

Vai de noi, ăştia care mai aşteptăm pâine! Ştiu că noi „facem România” şi mă întreb atunci, de ce o facem aşa rău? Hai să o facem ceva mai bună, că jocurile nu sunt încă făcute şi localele se joacă.
Circul electoral încă nu a început, legal, însă cuţitele se ascut şi vor fi agitate, exponenţial. Pregătirile intrate pe teme colaterale, de la Presidency la Media, umbresc deocamdată intenţiile candidaţilor declaraţi sau probabili. Unii se îngrijesc (sau ar trebui!?) de cea mai ieftină armă în afară de mersul de-la-poartă-la poartă, site-ul sau/şi blog-ul. Cei mai mulţi însă aşteaptă la poarta TV-urilor un tock sau un scandal (fără DNA) bazându-se pe inerţia electoratului
Am promis că voi deschide posturile laureaţilor roblogfest, nu numai să-mi fac palmaresul meu personal (fără ambiţii, fără a fi făcut public, fac asta şi pentru Eurovision, Oscar sau 6/49). Nefiind un jucător voi încerca dezinteresat să descopăr culorile sau baricadele. Voi reveni! Am destulă vreme la dispoziţie să văd dacă, şi cum, politicul şi administraţia vor profita de “civilii” şi/sau spaţiul pe care ei îl stăpânesc deja.

Până atunci am deschis să văd dacă se mai petrece ceva pe www.domnuleprimar.ro (Diplomă de onoare în festivalul ECOPOP 2007 pentru Primăria sectorului 1 şi HotNews), pe ale primilor oameni din stat şi ale primăriilor/primarilor bucureşteni.
www.basescu.ro, “Preşedintele tutuor românilor”, sărac grafic şi sumar, cu 187537 mesaje postate, nimic interesant, adeziuni sau contestări suficient de civilizate. Ultimul mesaj postat sub semnatura Preşedintelui este datat…27.04.2007.
www.calinpopescutariceanu.ro, “site may not exist”, îl putem găsi pe Premier pe www.gov.ro, impersonal, tehnic şi plat precum şi atmosfera care îl învăluie.
Nici marii comandanţi de oşti aflaţi în continuă frecare nu utilizează pentru el sau contra celuilalt arma netului:
mirceageoana.blogspot.com, tare sărăcuţ, are pe 2008 doar un post (24.01) şi un naunt de apariţie pe TVR (pentru 6 februarie) ;
emil boc blog nu există. Despre EB se pot găsi diverse (multe răuvoitoare, dacă pisica nu-i acasa!) pe youtube.com, blogcatalog.com şi trilulilu.ro
www.videanu.ro, “Videanu care face”, “Puţini aţi ales, toţi veţi câştiga!”, hazliu dacă n-ar fi tragic. Cu fotografii şi citate (desigur despre Adriean) sunt prezenţi Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban (Viceprimarul Capitalei, ă, hăă!) şi Vasile Blaga (Ministru AI), iar la contact, linkurile pentru Alianţa DA, adresele pentru sediile centrale ale PD şi PNL. Clar, Videanu s-a săturat de Primărie, să-i respectăm dorinţa!
www-urile pentru cele şase primări sunt utile; cele mai reuşite mi se par, în ordine, al sectorului 2, apoi 1 şi 3. Blog are numai primarul de la 1 (“Blog de primar bucureştean”, Andrei Chiliman, bine alimentat şi utilizat pentru campanii eco).
www.vanghelie.ro, are jocuri pentru “distrugerea” adversarilor iar site-ul lui ps5, începe cu…Revelion 2008.
Vom urmări cu atenţie mai recentele deschideri semnate de unii dintre candidaţii mai grăbiţi: cozmingusa.weblog.ro şi ludovicorban.weblog.ro (“Servus, dom Orban!”, primă şi ultimă postare la 20 decembrie 2007).
Şi cam atât, cu excepţia unui blog de excepţie, de politician pe valurile destinului.
Voi reveni! Pe 1 aprilie!
Şi eu, care am vrut să mă “iau” de bieţii muritori ce traiesc din… eco şi edu.

Publicat in: Prima Categorie pe 18 Martie 2008 | Comentarii »

Nu mai ştiu pe unde am citit cum trei prieteni din San Francisco au debutat Blogger-ul în august 1999. Aveau o firmă modestă (Pyra Labs) şi lucrând ei la plictisitoare contracte web au ajuns la această minune. Au avut şi ani grei, au supravieţuit şi prin 2002, când aveau deja câteva sute de mii de utilizatori, i-a cumpărat Google.
Prin 2006 am dat şi eu de bloggeri, m-am amuzat la început de aceste voci personale, de tematica, opiniile şi limbajul lor ce defilau surprinzător între plăcerea conversaţiei şi duritatea confruntării (nu totdeauna de idei). Apoi am devenit sclav, am citit, am comentat (ce simplu este, ai?) dar de multe ori nu am avut inima să “trimit”.
La începutul lui 2007 am dat peste Ionuţ, cu totul întâmplător. M-au fascinat www.eco-urile lui, apoi ne-a făcut www.ecopolife.ro şi la invitaţia ecosemnal, rătăcind prin help-uri sau cerşind sprijin de la alţii, încep să mă descurc singur cu EduEcoCivica.
Am deschis şi blogurile semnate de oamenii mediei (şi desigur, de invitaţii lor), am ajuns şi la ale politicienilor (distractivă este şi “curtea” lor de OK sau huooo!). Cunoscându-i şi cunoscându-le activitatea, zic eu că jumătate blogoresc cinstit, un sfert m-au decepţionat iar restul rămân în studiu. Nu mă mir prea tare, că şi eu am tot felul de reţineri (tare ale autocenzurii anilor 70-80 sau/şi speranţa că poate, poate, onorabilul se va da pe brazda noastră) chiar dacă nu mai am nume sau poziţie de apărat.
Intuiam un altfel de lume, mai deşteaptă şi rea de dragul artei sau al amorului propriu, originală, dulce sau amară în atotsuficienţa tinereţii şi certitudinea stindardului sub care luptă. Pe ici-colo, rătăcind prin click după click, mai dădeam de câte unul.
Aşa am trăit până vineri, când pe TV am auzit în treacăt de o întâlnire a blogerilor. Apoi sâmbătă am dat de roblogfest, de cei 329 blogeri şi 273 invitaţii, de palmares, de mulţumirile adresate organizatorului şi de răutăţile pe care orice organizator trebuie să le suporte (pe bune sau nu). Îmi promit să învăţ câte ceva şi de la ei şi le doresc să rămână mereu tineri, chiar şi după ce drumurile vieţii, slujba, consoarta şi plozii le vor limita timpul petrecut la taste.

Chestia asta cu o întâlnire a oamenilor de mediu pe web şi apoi într-o locaţie, sub un patronaj, mi-a trecut prin cap încă din ianuarie, cînd încercam noi direcţii şi programe pentru festivalul ECOPOP 2008.
De 15 ani cunosc rosturile departamentelor de mediu ale administraţiei centrale şi locale (superficial desigur şi în calitate de ong-ist care complică viaţa). Nu ştiu cum se face dar statul le-a lăsat harduri străvechi, respectarea strictă a celor 8 ore de rutină zilnică, visurile şi pensia funcţionarului public. Nu vreau să spun mai multe, sunt obligat însă să recunosc că lucrurile se mişcă (site-uri mai organizate/utile, computerizarea, birourile unice, blogurile primarilor).
Nu stiu ce vom face, nu ştiu cu cine, rogu-vă, dacă aveţi vreo idée, o aştept!
Faceţi lumină în intenţiile mele, care încă la această oră nu sunt mai clare decât le-am expediat lui Ionuţ Părăuşanu (la 2 aprilie) şi pe 8, Mihaelei Boga de la Mediu:

> > Revin, poate ne vedem in zilele urmatoare.
> > Am insa pentru luni, cand ma intalnesc la MMediu
> > pentru actiuni de Ziua Mediului (ECOPOP 08) si
> tare as dori ca una sa fie sub egida ta (Parausanu sau
> > altfel…) pentru www-urile tale, nu stiu cam (prezentare, informare, evaluare, intalnire cu administratia de mediu si blogeri, diplome, contacte si contracte etc).> > Da-mi pana duminica o “gandire” pe care vrei sa o
> > faci, sau daca nu o vrei, care ar “merge” cel mai bine
> > si… cu cine!?
> > Ma tot plimb prin internet, sunt inca captiv, dar
> ma trezesc eu. Nu am reusit sa ma apuc de blog, mai
> am ceva probleme cu postatul. Pe curand Relu

Pentru 2008, as propune MMDD:
Parteneriat cu ECOPOLIFE pentru includerea in
programul Zilei Mediului “Intalnirea administratorilor
site-urilor de mediu, a blogerilor si organizatiilor
neguvernamentale de mediu cu departamentele PR ale
institutiilor centrale, regionale si locale de mediu”.

(PS. Nu mi-au intrat corect citatele pe post, le adaug asa, om vedea ce iese la… publica!)

Publicat in: Prima Categorie pe 16 Martie 2008 | 1 Comentariu »

Gata cu ambiţia de a posta zilnic! M-a ţinut cald pâna ieri, când am dat de ultimul RE:PUBLIK şi mai ales de „No Logo: Tirania mărcilor”, o călătorie extraordinară în lumea asta sucită în care spaţiul public şi intimitatea cetăţeanului este manipulată şi chiar guvernată de cinismul (şi eficienţa) marketingului. O carte dură şi poate numai la primul contact, demobilizatoare. Când eşti atât de mic, nu cu un blogăraş educational faci curat într-o lume exacerbat individualistă, frumos ambalată în conceptele globalizării.
Si m-am demobilizat rău de tot. N-am mai avut chef să fiu “educator”, ba mai rău, am uitat că astăzi aveam aniversarea a 35 de ani a Programului 3 “Tineret”, devenit după 2004 Radio3Net “Florian Pittis”. S-a lansat şi o carte cu aminirile începuturilor şi mulţumesc vechilor mei prieteni Camelia Stănescu şi Dan Ursuleanu că nu m-au uitat. Am trimis prin toamnă, rugat de Marius Grozea, câteva rânduri destinate publicării. Mi-am aminintit de ele, astăzi, la ultima “demobilzare”. Până la următorul şut, iată-le…

Mai ţii minte, Marius?

Era în primăvara sau în toamna lui 73. Cu „Pagina TOP” şi Galele de 6 ore ale revistei „Săptămîna” în spate, după zeci de concerte pe care le organizam şi prezentam în „Clubul de la ora 7” sau la Sala Palatului, nu vedeam totuşi vre-o şansă ca pletele şi barba mea, care rezistaseră şocului „Revoluţiei culturale” din 1971, să aibă acces în Radioteleviziunea Română. Şi atunci s-a întâmplat minunea! Din nu ştiu ce motive, binevenite, s-a înfiinţat 3-ul pe alte unde decât cele obişnuite (poate tocmai de accea, nu toate aparatele aveau „scurte!). După mine, şi crede-mă că eram şi mai sunt în temă, a fost o „revoluţie” în difuzarea radio, depăşită numai după 1990 de posturile private sau pirat şi după 2000, de net. aşterea lui 3 o ştii tu mai bine ca noi, cei care n-am fost impresionaţi. Apoi ne-am dat seama că este „altceva” şi „altcumva”. Era şi un alt „aer”, o altă libertate. Dar şi că lipseau multe ingrediente, între care muzicile care se năşteau şi trăiau în uderground. Şi mai ales „vocile”, datele şi muzicile ce puteau fi ascultate pe Radio Luxemburg, Novi Sad sau Europa liberă. Nu ştiu cum şi de ce m-ai chemat la „Clubul invitaţiilor” să-ţi „pun” muzică adecvată temelor discutate (şi serioase), tocmai eu, care eram un fel de rebel. Am rămas pentru că mi-a plăcut provocarea, pentru că am descoperit minunea aia de arhivă cu benzi (cardex-ul parcă?) pe care atâţia oameni de radio au creat-o de-alungul anilor. Am avut astfel posibilitatea să pun muzica dupa of-ul şi priceperea mea şi sutele de scrisori ce au început să curgă, săptămânal, mi-au cimentat dragostea şi ataşamentul de a face şi radio. Chiar dacă numai în calitate de colaborator, chiar dacă mai aveam meciuri cu tine când mai stângeai hăţurile, chiar dacă Xenia de la masa de sunet nu lăsa acul WU-metrului să treacă în roşu (că se „dărâmă radioul” zicea ea). Cu foarfecele tale şi scociul ăla subţire şi alb salvai bâlbele şi belelele aşa că n-am ajuns niciodată pe mâna lui Eduard Jurist sau a doamnei Şincan care asigurau echilibrul şi menţineau Cluburile în eter cu toată „nebunia responsabilă” a acelei bande de tineri pe care-i iubesc şi respect şi astăzi (în memoria şi inima mea, nu-i mai numesc aici!). Îţi mulţumesc şi pentru că, odată ajuns în Radio, am adus cu mine o altă lume, şi alte muzici! Am căutat LP-uri pe la prieteni, din ţară şi străinătate, le-am tras pe benzi stânse în dulapul tău, la care toţi aveau „liber” la servit. Doru Stoica îmi trimitea benzi de la Cluj, Ionescu şi Schmidt de la Sibiu, Arvinte de la Iaşi şi Ilie Stepan de la Timişoara. Apoi, la ora 8 dimineaţa a primei zi de Crăciun a anului 1974, în studioul 2T (adică, teatru, cu 3-4 microfoane) şi cu subsemnatul la „sunet” am început înregistrările folk cu „Ouă de rouă” şi „Lasă-ţi frunzele pe mine” ale Zoicăi Alecu. Le-am terminat seara, pe la 20, cu grupul lui Doru Stănculescu. În total 14 interpreţi cu 37 piese! Benzile pe viteza 19 (nu 38, că eram săraci) au devenit aurul nostru, pe care le-am dus şi la Uniunea Compozitorilor să fie aprobate, că mereu pentru avizarea concertelor ni se cerea o „hârtie”. Şi ea a venit şi a fost bună, că nu era nici de bine, nici de rău („lucrări de amatori, bineintenţionate, nu ne opunem difuzării).

Aşa a fost perioada mea de radio, în care am ajuns şi spre emisiuni prietene (am repetat după Doina Caramzulescu textele în …spaniolă) sau din sâmbetele de pe 1 (Radiodivertismentul, cu Daniela Caraman Fotea şi Paul Grigoriu) cu emisiuni de 30 minute. Începute cu Emerson, Lake & Palmer, apoi Jethro Tull şi alţii ca ei. Şi sfârşite cu Experimetal Quintet Cluj-Napoca!? Care amânată la difuzare două săptămâni la rând, mi-a dat de înţeles… Şi am plecat! A fost totuşi perioada mea de glorie, cu alte două, trei sute de scrisori, apoi cu primul TOP pe radioul românesc (TOP Săptămâna, pe programul 3, dar la muzical, unde nu aveam permisiunea să difuzăm piesele de folk, nici chiar pe Mircea Florian când era pe locul 1!?) şi în fine, la „Clubul Invitaţilor”, refuzat de pe 1, un serial de 6 episoade Beatles, la cei zece ani de la ultima lor apariţie în concert.

Şi apoi am plecat din radio…

Nu m-a gonit nimeni! Sunt şi acum orpilat de câte victime declarate postdecembrie a avut cultura românească (şi nu numai ea!). Şi nu este rostul acestor rânduri să facă alb sau negru din gri-ul totuşi luminos al tinereţilor noastre. Am plecat stupid, poate obosit, poate din motive sentmentale (simţeam ceva rece după dispariţia lui Cornel Chiriac, fuga lui Phoenix, dispersarea treptată a primei şi entuziastei generaţii care a fondat „Clubul Z” devenit „Clubul de la ora 7” după 1971).

Dar motivul a fost chiar stupid. Reîntors dintr-un concediu am găsit dulapul nostru, gol! Adică fără zecile de benzi pe care le păstoream. Se pare că a fost o curăţenie generală (unii au spus că era nevoie de benzi, crude mă rog, dar ale noastre erau fărâmiţate de benzi albe între piese). Cauza însă a fost alta! Radioul este o muncă foarte grea şi mai ales, are produse practic imateriale! Scriitorul sau pictorul se alege cu ceva, poate păstra obiectul muncii. Aşa am făcut şi eu, la început îmi ascultam emisiuunile, le trăgeam pe casete, pe care după 2-3 luni de neascultare, le reînregistram. În timp, cu senzaţia că undele trec prin urechile ascultătorului şi apoi dispar în eter, am renunţat.

Am vrut să-ti spun toate astea, acum la ceas aniversar, ca să înţelegi (şi nu numai tu) cât poate să determine viaţa unui om (şi nu numai a lui) gestul tău de a chema alături de voi un muritor obişnuit. Pentru voi toţi, care aţi fost sau mai sunteţi prin ce a devenit „3” -ul anilor 70-80, vă mărturisesc dragostea şi recunoştuinţa mea şi vă doresc sănătate şi rezistenţă pe baricadele atât de aglomerate (şi uneori jalnice) ale mediei româneşti.

Aurel Gherghel

PS. Să nu crezi că am abandonat Radioul. Pe 25 decembrie 89 am plecat la Radio cu cele 3 LP Phoenix, Zalmoxele lui Sfinx şi EP-ul cu Mircea Florian şi Marcela Saftiuc. N-am reuşit să intru dar i le-am dat Luciei Moraru, să le ducă la etajul IV, că astfel de muzici erau găzduite la Jilava (bună locaţie pentru benzile celor autoexilaţi!). Apoi, traiască libertatea, noaptea de Revelion spre 90 am petrecut-o „în direct” şi ne-am făcut de cap cu Alexandru Andrieş şi Vasile Şeicaru. Apropo, am citit undeva că şeful SRRD face un Apel să treacă pe digital memoria culturii audio româneşti, acel cardex cu voci sau muzici ce trebuie neapărat salvat…

Publicat in: Prima Categorie pe 12 Martie 2008 | 1 Comentariu »