Dacă din-tâiul a fost pentru un posibil „cine suntem”, în acest de-al doilea tare aş încerca să zic despre/cam…„ce vrem!”.  Desigur, tot ca o poveste… Ceva despre ProMediu.Info 2

            Ca orice începator pe minunata lume virtuală am fost, după ce am ajuns ceva mai deştept, captivat de Wikipedia. Şi apoi de alţi “copii” născuţi din această dorinţă şi putinţă de a strânge la un loc atâţi oameni, de toate IQ-urile, pentru un rezultat final ce se numeşte Wikipedia. O adevărată enciclopedie, dar liberă şi dezvoltată de voluntari, în care orice contribuţie este făcută în interes public, fără nici o posibilitate ca vreo persoană fizică sau juridică sa-şi însuşească materialele postate. Aşa că oricine poate edita o pagină de enciclopedie şi vom accepta din capul locului că vom găsi greşeli sau inadverdenţe faţă de datele pe care le avem fiecare şi care rămân acolo dacă nu le cerem corectura. Mai multe le puteţi afla de la info-ro@wikipedia.org.

            Apoi am intrat şi am rătăcit cu o plăcere nelimitată pe blogosferă. Şi desigur între multele spaţii eco deschise pe net-uri, devenite surse importante de info-educaţie pentru lumea care mai speră şi chiar luptă de partea mediului. Profitând şi de relaţia cu „părintele” lui ecosemnal.ro, ecomagazin.ro şi ecosapiens.ro pentru lumea blogurilor şi forumurilor de mediu. Aşa am ajuns la Green Report şi fascinat de o aşa intreprindere am avut îndoieli şi chiar un moment de abandon a intenţiilor nostre, prea mici pentru un război aşa mare. M-am reconfortat într-o lume în care evenimentele şi promo-urile pentru educaţie şi ecologie par a se multiplica nu numai din cauza crizei globale. Conştientizarea, de la omul obişnuit la demnitar, este sloganul pentru conservarea/ salvarea mediului  şi nu este război mai important de câştigat pentru umanitate. În care, fiecare ostaş este util!

            Acest ProMediu.Info vrea să aducă în lume vocile ostaşilor obişnuiţi, gânduri postate pe Naturalist sau corespondenţe primite pe mail-ul nostru (mail@promediu.info). Chiar dacă cu inima strânsă ucidem şi noi copaci, apelând şi la varianta print (cel puţin deocamdată) credem că avem şi noi un loc între/alături de publicaţiile de specialitate sau cele de marketing ecobiz. Şi un rol!

            Mă întrabă Kiki „chiar vom avea în numărul viitor un articol despre Green Report, că sunt din concurenţă?”. Vom avea! Şi în paginile alăturate va fi Angela din Timişoara sau Radu din Răşinari. Minunată este concurenţa în educaţie şi protejarea mediului, mai ales dacă, cinstit, ne „ridică” şi pe noi…

                                                                                         (Alexandru Alin Gherghel)

Publicat in: Prima Categorie pe 14 December 2008 | Comentarii »

      Ce a fost, ce este şi ce ar putea fi… ZIUA RECUNOŞTINŢEI

 Raportându-ne la tradiţiile/cultura poporului român, constatăm existenţa zilelor în care cinstim sfinţi şi onomastici, Ziua eroilor, Ziua mamei, Ziua femeii şi tot felul de alte sărbatori, dar nu prea găsim o zi în care să promovăm ideea legăturilor familale, a respectului faţa de părinţi.     Nuanţe cât se poate de tradiţionaliste ar spune unii, dar şi de necesară actualitate, manifestate prin recunoştinţă faţă de cei mai în vîrstă şi, în acelaşi timp, pentru înţelegerea şi acceptarea idealurilor şi nevoilor tinerei generaţii.   Societatea românească trece printr-o criza a valorilor menţionate mai sus şi poate că ar fi benefic, astăzi, să avem şi noi o “zi a recunoştinţei”.   Ar putea fi o zi pentru noi toţi, în care să evadăm din tumultul şi stressul vieţii cotidiene, să devenim mai apropiaţi sufleteşte de cei din familia noastră, de semenii noştri, de căminul în care ne ducem traiul…    Nu există cultură sau civilizaţie pe această planetă care să nu respecte NATURA şi cultul STRĂMOŞILOR.  Desigur ca şi în cazul culturii cosmopolite a Statelor Unite nu putea să lipseasca un astfel de gest/obicei de gratitudine .Totul a început în 1620 când o corabie plină cu mai bine de 100 de “peregrini” a traversat Atlanticul pentru a se stabili in Noua Lume. Erau autoexilaţi ce încercau să scape de conflictele religioase specifice timpului. Pelerinii s-au stabilit în Plymouth Colony, un loc care în zilele de azi aparţine statului  Massachusetts.

  Primele lor luni în Noua Lume au fost extrem de dificile, nu atât din cauza iernii aspre cât şi din  totala necunoaştere a posibilitaţilor de supravieţuire. Jumatate dintre ei nu au mai ieşit din  iarnă …În primavara urmatoare, însă, indienii Iroquezi i-au învaţat cum să cultive recolte pe sol nefamiliar, cum să vâneze şi să pescuiască, aşa ca toamna a fost îmbelşugată şi pentru colonişti. Pentru a-şi arăta recunoştinţa faţă de cei cărora le datorau adaptarea, în toamna următoare pelerinii i-au invitat pe indieni la o masă comună.În timp, alţi colonişti din alte zone au preluat motivul sărbatorii recoltei de toamnă.

Apoi, prin îmbogaţirea cu alte conotaţii religioase şi sociale, sărbatoarea a intrat în tradiţia americană ca Ziua Recunoştinţei (The Thanksgiving Day). Asta ar fi povestea; poate istoricii ştiu mai bine ce s-a petrecut la Jamestown… După ce Statele Unite şi-au proclamat independenţa, Congresul a recomandat ,,o zi anuală de recunoştinţă’’ pentru a fi sărbătorită de întreaga naţiune. George  Washington a sugerat ziua de 26 Noiembrie, iar în 1863, după un lung şi sângeros război civil, Abraham Lincoln, a declarat ca “zi a recunoştinţei” a patra zi de joi a lunii noiembrie, a fiecarui an.

Tradiţia mai cere ca în fiecare an Preşedintele Statelor Unite ale Americii să proclame Ziua Recunoştinţei ca sărbătoare oficială, iar prin discursul său, să imprime sensul şi motivele gratitudinii.

 În ultimul secol, The Thanksgiving Day, care de mult nu mai aparţine exclusiv poporului american, a devenit în primul rând o sărbătoare a căminului (Home, sweet home), a reunirii şi a strângerii legăturilor de familie, a respectului pentru părinţi şi străbuni. Nu se “fac” festivisme; rugăsiunea se face în familie şi se mânâncă curcan!    

Dacă tot am importat Halloween şi Valentin’s Day…                               

Stimaţi oameni, obişnuiţi sau demnitari…          

Vom avea o Zi a Recunoştinţei?!  Dacă cineva îşi va asumna patronajul, ar putea fi o zi pentru noi toţi, în care să evadăm din tumultul şi stressul vieţii cotidiene, să devenim mai apropiaţi sufleteşte de cei din familia noastră, de semenii noştri, de căminul în care ne ducem traiul… 

Noi suntem doar iniţiatorii şi organizatorii festivalului FAMILIE, CĂMIN, TRADIŢII, aflat în acest an la cea de a VI-a ediţie. Lansat cu un Mesaj pentru strângerea legăturilor  familiale şi promovarea respectului între generaţii, confruntându-ne cu suficientă indiferenţă sau promisiuni neonorate, recidivăm şi în acest an fără mari speranţe. Şi totuşi…Fără desfăşurarea de evenimente din ani precedenţi, prea prinşi în implementarea proiectului “Campania ProMediu – informaţie, educaţie şi conştientizare Eco-Civică”, pregătind editarea (şi online) a numărului 2/noiembrie 2008 al  publicaţiei www.ProMediu.Info,  solicităm un mesaj  sau o adeziune publică celor ce cred că o astfel de “Zi a recunoştinţei” ar avea ecou şi poate o viitoare oficializare  în România.  Vă vom fi recunoscători dacă un gând, un cuvânt bun sau un gest vor veni din partea Dvs. prin mail@ecopolife.ro  către www.ecopolife.ro  (eduecocivica blog).          

Cu scuzele de rigoare, pentru această posibilă Ziua a Recunoştinţei din 27 noiembrie 2008 (totdeauna, a patra zi de joi a lunii noiembrie), în condiţiile unei  agitate vieţi politice şi precare stuaţii economice reluam fără modificări câteva dintre solicitările adresate în… 2007.   

Către Preşedenţia României, Domnului Preşedinte 

Stimate Domnule Traian Băsescu 

Cu tot respectul ne adresăm Preşedintelui României cu o solicitare din inimă pentru inimile care aşteaptă câteva cuvinte, un Mesaj pentru organizatorii şi beneficiarii Festivalului FAMILIE, CĂMIN, TRADIŢII 2007.  Manifestarea se află la a V-a ediţie şi avem speranţa că şi în acest an, cu modestele noastre puteri dar cu sprijinul unor instituţii publice sau private, să oferim (nu numai bucureştenilor) un gând bun şi sprijin, poate numai moral, în preajma Sfintelor Sărbători.   Vă mărturisim că, poate prea nepricepuţi sau poate prea orgolioşi, de patru ani încercăm să “trecem” peste barierele ce străjuiesc lansarea unui mesaj de impact public.Aveam şi avem şi astăzi nevoie de sprijinul unei personalităţi, sau mai degrabă a mai multora, pentru a strânge în jurul unei idei cât mai mulţi cetăţeni, administratori şi oameni din media, actori ai unei societăţi atât de dureros divizate.Avem deci nevoie de sprijinul Domnieie voastre, solicitându-vă cu sincer respect un Mesaj pentru cei ce vor promova sau desfăşura manifestările înscrise în festival. Şi dacă veţi crede şi în posibilitatea lansării (nu neapărat oficiale) a Zilei Recunoştinţei, vă vom fi recunoscători dacă Mesajul pe care îl aşteptăm va fi totodată un apel către oficialităţi şi cetăţeni. 

6 noiembrie 2007                                                Asociatia ECOPOLIFE

                                                                        Presedinte, Aurel Gherghel

     

PRECIZARE: La finalul ediţiei din 2006, în publicaţia ECOPOLIFE ce monitoriza şi evalua activităţiule de mediu şi educaţie civică desfăşurate de-alungul anului, am inclus pe posterul FCT 2006 o invitaţie în sensul solicitării de mai sus pentru ediţia din 2007, către “părinţii patriei”.    Avem obligaţia să vă informăm că am solicitat astfel de mesaje (text şi datare identice) şi din partea domnilor ex-preşedinţi Emil Constantinescu şi Ion Iliescu.

Materialele anexate/ataşate pot constitui pentru echipa Dvs. dovada seriozităţii şi/sau utilităţii intenţiilor noastre.  Mai multe pe www.ecopolife.ro     

                        

                         

De la  ECOPOP

şi  HABITAT şi CETĂŢEAN   

                 la Festivalul FAMILIE, CĂMIN, TRADIŢII

                       22 noiembrie – 22 decembrie 2007

Vremea şi vremurile ne încearcă tot mai des fiinţa şi modul de viaţă. Cât nu e prea târziu, să găsim împreună drumul şi relaţiile optime de convieţuire pe felia noastră de pământ. Cetăţean sau demnitar, eşti invitat să ne cunoşti, să ne fii alături…  

 Aceste manifestări urmăresc desfăşurarea unor programe diverse de informare şi educaţie eco-civică în cadrul unor parteneriate ale instituţiilor publice cu răspunderi în domeniu şi reprezentanţi ai societăţii civile. Nu numai în întreg anul 2005 natura dezlănţuită (şi nu numai ea) ne-a arătat cât de departe suntem, oamenii şi mediul în care trăim, de ceea ce ar trebui să fim, să îngrijim, să facem. Lăsând specialiştilor şi administraţiei grelele probleme ale societăţii, organizaţiile  neguvernamentale pot veghia şi (destul de rar) determina decizii politico-economice luate pentru calitatea mediului şi a vieţii cetăţenilor, şi în general pentru dezvoltarea durabilă a habitatului. Probabil că vom avea şi în viitor schimbări “istorice” de climă sau de viruşi. Vom plăti toţi alterarea mediului, indiferent de cine o produce. Dar ca să ştim ce trebuie să facem şi să facem atât cât ne ţin puterile, este treaba noastră! Ecologia începe cu spălatul mâinilor şi cu depunerea unei hârtii, a unui PET, în pubelele ce le-au fost destinate.          

  În principal, acesta a fost mesajul festivalulului HABITAT ŞI CETĂŢEAN, care continua logic programele incluse în festivalul ECOPOP, lansat încă din 1992, desfăşurat anual între 22 aprilie (Ziua Mondială a Pământului)  şi 5 iunie (Ziua Mediului).Tot logic am „trecut” spre alte teme legate de viaţa şi problemele cetăţeanului şi Cetăţii…            

  Tradiţiile şi cultura populară la români promovau legăturile de familie, respectul faţă de  părinţi. Cu o nuanţă tradiţionalistă dar şi cu o notă de necesară actualitate, dorim să promovăm recunoştinţa faţă de cei mai în vârstă şi, în acelaşi timp, pentru înţelegerea şi acceptarea idealurilor şi nevoilor tinerei generaţii.     

  Societatea românească trece printr-o criză a valorilor de mai sus şi poate că este benefic, astăzi, să avem şi noi o „zi a recunoştinţei”. Ar putea fi o zi pentru noi toţi, în care să evadăm din tumultul şi stresul vieţii cotidiene, să devenim mai apropiaţi sufleteşte de cei din familia noastră, de semenii noştri, de căminul în care ne ducem traiul…Fără se ne dăm bătuţi de mediocrul impact public al celorlalte patru ediţii, cu neostoită dorinţă şi repetate solicitări de a ne alătura girul şi mesajele unor personalităţi (şi/sau demnitari) revenim cu această „scrisoare deschisă”, astăzi, conştienţi de momentul delicat (nu numai politic) în care ne ducem traiul. S-au poate tocmai de aceea…          Atragerea sprijinului mediei va fi esenţial, nu numai pentru ridicarea gradului de conştiinţă ecologică şi educaţie civică. Mesajele nu lipsesc şi nu vor lipsi, dar se pot pierde, ca şi faptele bune, în săbatica noastră tranziţie. Invităm deci instituţiile publice sau private ce activează în domeniile Mediu şi Media de a pregăti, organiza sau patrona evenimente sau campanii destinate omului simplu şi curat, care aşteaptă Sărbătorile Crăciunului…         Cât despre noi, renunţând la tematici ambiţioase vom căuta să informăm populaţia, să apropiem părţile, să facilităm contactul şi dialogul între toţi actorii vieţii sociale.     Vă invităm să ne fiţi alături joi 22 noiembrie, orele 12, la Clubul Guttemberg al Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română” pentru prezentarea programelor festivalului FAMILIE, CĂMIN, TRADIŢII 2007, manifestare ce se va desfăşura în perioada 22 noiembrie – 22 decembrie 2007.       

      Conferinţa de presă va fi precedată de lansarea publicaţiei ECOPOLIFE 2007 (număr unic) şi a CD HABITAT ŞI CETĂŢEAN 2007 care prezintă, monitorizează şi evaluează principalele acţiuni sau evenimente desfăşurate pe parcursul anului de către actorii implicaţi în protejarea mediului şi educaţia eco-civică. În aceiaşi seară, la orele 19, sunteţi invitaţi în sala de spectacole a Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română”  la decernarea Diplomelor de excelenţă  ale festivalului FCT  manifestare continuată de Ziua Recunoştinţei prin Gala folk „Cântec de Pământ şi Suflet”.  Urmăriţi www.ecopolife.com                 Comitetul de organizare

Festivalul FAMILIE, CĂMIN, TRADIŢII 2007, Ziua Recunoştinţei, Joi 22 noiembrie 2007 Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română”                                             

DIPLOMAE DE EXCELENŢĂ  ale festivalului FAMILIE, CAMIN, TRADITII 2007 

Tradiţional, Diplomele se acordă pentru activităţi sau gesturi pe care oamenii le consideră normale sau…le uită! 

Irinel Anghel

Pentru certitudinea valorii şi profilului unic în generaţia ei ce reprezintă noul val  al muzicii româneşti, compozitor oniric, muzicolog al suprarealismului, publicist şi animator, fondator şi sufletul Ansamblului PRO CONETMPORANIA, la ceas de sărbătoare un sincer La Mulţi Ani !

Mircea Bodolan

Pentru cântecele şi rolurile oferite spectatorilor în 30 de ani de carieră artistică, pentru activitatea managerială prin care Club FOLK CASA ELIAD a devenit în ultimii zece ani adevărata casă a muzicii folk, la ceas aniversar un sincer La Mulţi Ani ! 

Dragoş Bucurenci

Pentru cel mai promiţător brand personal al „generaţiei care se droghează prin muncă”, ziaristului şi realizatorului TV, activistului civic şi intelectualului autentic conectat la marile teme de dezbatere şi acţiune, laureatului cu Marele Premiu al Galei Societăţii Civile 2007, pentru cei 26 de ani împliniţi, la ceas de sărbătoare un sincer La Mulţi Ani ! 

Andreea Marin Bănică

Pentru „lumina pe care o răspândeşte prin ardere” Zâna Surprizelor,pentru cei şapte ani de live în care a răspândit sprijin sau speranţă pentru milioane de oameni obişnuiţi,la soroc de treaptă şi ceas aniversar, un sincer La Mulţi Ani ! 

  Gheorghe Ciobanu,

Omului simplu ce priveşte lumea prin ochii înţeleptului şi sufletul curat al ţăranului,pentru imensa sa dragoste de oameni şi natură zugravită fermecător pe pânzele lui,la ceas de sărbătoare un sincer La Mulţi Ani ! 

  Nicolae Covaci

Fondatorului şi liderului muzical şi managerial al celui mai iubit grup românesc,pentru cei 45 de ani de existenţă ai grupului PHOENIX,la ceas aniversar un sincer La Mulţi Ani ! 

  Teodora Enache

Pentru talentul, vocea, dăruirea şi sinceritatea trăirii, pentru inteligenţa şi originalitatea prin care a apropiat Doina şi Blestemul de blues şi jazz, pentru prestaţia în Gală şi lansarea albumului „Rădăcini – Shorashim”, la ceas de sărbătoare un sincer La Mulţi Ani ! 

Voicu Enăchescu

Pentru divesitatea şi calitatea programelor artistice şi educaţionale desfăşurate în peste 15 anila conducerea Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română”, pentru cei 35 de anica membru fondator şi dirijor al Coralei PRELUDIU, la ceas aniversar un sincer La Mulţi Ani ! 

George Ivaşcu

Pentru actorul, regizorul, pedagogul şi managerul care păstoreşte „locul miraculos în care prietenia şi onestitatea te fac să fii liber, să ai imaginaţie şi speranţă”, la deschiderea oficială a teatrului METROPOLIS şi la ceas de sărbătoare un sincer La Mulţi Ani ! 

Maia Morgenstern

Luceafărului ce încununează două decenii de fascinantă transfigurare pe podiumurile lumii la Metropolis cu superbul poem-eveniment „De la Muntele Sinai la Muntele lui Venus”, la ceas de sărbătoare un sincer La Mulţi Ani ! 

Paul Prisada

Pentru întreaga activitate artistică şi educaţională ca membru fondator şi lider al grupului ACCENT, pentru cei 30 de ani de prezenţă în viaţa muzicală şilansarea triplului album „Coincidenţe premeditate”, la ceas aniversar un sincer La Mulţi Ani ! 

Vintilă Mihăilescu

Pentru diversitatea mijloacelor prin care Muzeul Ţăranului Român îşi câştigă şi educă publicul urban, pentru înţelegerea spiritului şi originalităţii artei milenare a satului,a locului pe care îl  ocupă între valorile culturii universale,la ceas de sărbătoare un sincer La Mulţi Ani !

Victor Socaciu

Pentru cântecele sale şi cel mai important eveniment naţional al mişcării Folkdăruite generaţiilor de admiratori şi tinerilor interpreţi ai Festivalului „OM BUN”,în pragul aniversar al celor 55 de ani de viaţă, un sincer La Mulţi Ani !

Laurenţiu Toma

Pentru tactul şi inteligenţa prin care timp de peste trei decenii a condus, începând cu 1972, cea mai productivă perioadă culturală a Casei de Cultură  a Studenţilor Bucureşteni,de Ziua Recunoştinţei şi la ceas de sărbătoare, un sincer La Mulţi Ani ! 

A.G. Weinberger

Pentru dăruirea, spiritul şi sinceritatea artsitului în „blue”-ul cântecelor ce au cucerit până şi pe America lor de origine, pentru originalul spectacol „De la muntele Sinai la Muntele lui Venus”  oferit de Ziua Recunoştinţei, la ceas de sărbătoare un sincer La Mulţi Ani !          

Publicat in: Prima Categorie pe 15 November 2008 | Comentarii »

Prin 73 eram cool şi trendy (sâc!), adică bine văzut/vizibil cu Pagina TOP a revistei Săptămâna şi Cluburile de pe Radio Tineret (Programul 3, parcă-i zicea) unde, find eu energetic şef în metalurgie şi free lance in cultură, îmi cam făceam poftele scăpat  (relativ) din foarfecele vremii.
Cum EL&P tocmai intraseră pe primul loc în Top 10 Săptămâna şi scrisesem sub el că ar fi cazul ca şi Radio România să difuzeze astfel de muzică, am primit invitaţia Danielei Caraman Fotea de a face o jumătate de oră în Radiodivertisment, celebra emisiune a dupămesei de sâmbătă care-l mai avea colaborator şi pe Paul Grigoriu . Am început desigur cu LP-ul Tablourilor lui Emerson, Lake & Palmer, analizând şi exemplificând cu secvenţe, teme şi solouri, împletite cu datele grupului şi istoricul albumului (atâtea câte le puteam găsi, cu greu, pe la prietenii aviatori, care ne aprovizionau cu revste şi albume).
Nu cred că astăzi puteţi pricepe ce era pe maximă audienţă o unică jumătate de oră de prezentare şi disecare a unui LP, când schema era “două piese româneşti, una străină” şi alea din Cardex-ul vizat şi revizat/revizuit, având textul tradus pe spatele fişei, să nu cumva…
 Dar pentru asta, foarfeca era regină şi regele nostru era Dan Atanasiu. Odată, găsind şi plăcându-mi tare un LP din DDR, pe care goticul N  din DIE PUNDIS  putea fi şi H, adică “PUDICII” (mamă, ce hard-rock sănătos!) şi, întrebând noi fără răspuns şi pe la emisiunea de limbă germană, am decis şi am înregistrat emisiunea pronunţând de vreo 8 (opt) ori cuvântul “pundis”. Apoi, Daniela m-a cheamat în urgenţă să refac textul cu “pudis”. Alarmat că era vineri şi banda mai trebuia să treacă şi pe la « capul limpede » am plecat spre Radio şi când fără suflare am intrat în studio Dan m-a liniştit: “nu mai refacem nimic, pe N l-am scos cu foarfeca”.
De opt ori, o literă, de fapt un sunet dintr-un cuvânt ce “ţine” o secundă, a fost scos din banda magnetică cu celebra foarfecă şi banda aia subţire şi albă de scoci. De-aia mă gândesc cu drag la Dan, la Marius Grozea care-mi salva Clubul Invitaţilor, la toate doamnele operatoare din cabine pe care toţi le chinuiam cu bâlbele, pretenţiile sau necazurile noastre.
Chiar credeţi că Radioul îşi aniversează cei 80 de ani ?!                      

Publicat in: Prima Categorie pe 6 October 2008 | Comentarii »

Când eram mai mic îmi zicea mama să mă fac fotbalist („că doar ăştia mai pleacă pe-afară!”) şi tata să învăţ chineza sau japoneza (că el ştia rusa şi avea în cap să ne punem bine cu toate puterile).
Când am terminat ştiinţele politice cu o licenţă despre conflicte tocmai ne împăcam cu Europa, care ne primea, devoie-denevoie, fără să ne scuze toate năravurile…
Când m-am îndăgostit de blogoreală (nu numai de cea de mediu, că era mult mai trandy cea de miştouri, prietenoase sau rele), după ce am „colindat” hotarele lumii, m-am tras mai către casă şi Europa.
Când a fost 8 mai în anul ăsta m-am dus cu vreo 25 de membrii ai Asociaţiei Floarea de Colţ la „monştrii din Parcul trandafirilor”. Era tot ce puteam face de Ziua Europei, pe care o aveam de organizat în festivalul ECOPOP. Am constatat iarăşi că ne ocupam mult mai bine de Europa când doream să fim (şi nu eram) printre stelele drapelului albastru.

Am trecut şi ieri seară pe la „monştrii”. Care, pentru cei ce nu-i ştiu (sâc!) sunt 12 capete cât un stat de om, făcute din cupru sau numai alămite, ce înconjoară un rond de flori veghiat de un catarg pe care flutură (flutură, e doar o figură de stil) un băţos steag albastru cu 12 stele aurii. Locul este frumos amenajat, central între atâtea alei, flori, dale sau pietriş şi bănci. Şi după părerea mea, adăposteşte una dintre cele mai valoroase opere ale artiştilor români dedicate Europei (nu-mi place cum l-au modelat pe bietul Charles de Gaulle, care păzeşte intrarea în Herăstrău, dă numele pieţei şi startul la crosurile populare?).

Iar „monştrii”, că aşa le-a zis o deşteaptă mirată că s-a consumat atâta metal, sunt de fapt chipurile stilizate artistic ale „părinţilor” Uniunii Europene, de la Robert Schuman şi Jean Monet până la creatorul monedei unice (1993, numele l-am uitat şi nu-l găsesc nicăieri, păcat!).
Dacă te apropii de ei, cam pe unde ar veni nodul cravatei poţi citi pe o plăcuţe de cupru numele, câteva date personale şi meritele fiecăruia. Iar dacă chiar ai spirit de observaţie, la intrarea în parc poţi citi pe o plăcuţă că rotonda a fost „pusă” de Primăria Municipiului Bucureşti (fără an, fără autor!?) pentru cinstirea politicienilor care au gândit şi organizat UE.

Ce aş face eu dacă aş fi primar?
Aş lansa un concurs sau aş tocmi un fotograf pentru cărţi poştale şi pliante şi le-aş dărui sau le-aş pune în vânzare (că e o criză totală de imagini din Bucureşti; vai de Poşta Română, noroc cu muzeele!)
Aş face o „intrare” prietenoasă cu informaţiile minime despre… părinţi şi UE, că şi dacă apelezi la www.uniuneaeuropeana.ro  istoria se opreşte la…2002!?
Aş cere „grădinarului” parcului să mai taie din sutele de lumini ce împânzesc Herăstrăul, că risipă este cantitatea de lucşi împrăştiaţi de-avalma, ca să fie, şi aş pune un specialist să aranjeze o iluminare iluminaţilor părinţi.
Cum nu sunt primar, mă mulţumesc să le zic pe toate astea pe EuroSpeak.ro şi mă întreb cum o fi promovat atomul ăla cu bile uriaşe dintr-una dintre capitalele UE. Poate în limba europeză, care nici nu există! Sau poate că există numai un limbaj, gândire şi acţune în spirit european.

Publicat in: Prima Categorie pe 4 October 2008 | 1 Comentariu »

Aceste gânduri mi s-au amestecat prin cap când în metrou, pe ziarul vecinului, am văzut un titlu: „De la nea Piţi la nea Puiu!”. Şi cine nu ştie cine este nea Piţi? Poate că voi citi mâine „Băi nea Sir Boby (Robson?), vezi că la noi nu-i ca la voi!” Chestia asta cu nea mă obligă să-mi amintesc de Nenea. Nu de…nea Ion! De Nenea Ion, unchiul de la Bucureşti. La noi, în zona Sibiu-Făgăraş,  cel puţin aşa ştiam eu, Nenea este fratele cel mare, sau cel puternic, sau cel deştept, sau cel care are grijă de ai lui. Un fel de şef al familiei şi uneori, al comunităţii. La noi  nu ne adresam cu nea. Nu ştiu de ce. Şi nici n-are importanţă…         

Nenea al nostru a fost tare cool (iartă-mă, asta pentru a fi trend). Era cel mai mare dintre cei cinci fraţi iar mama mea era mezina şi la nouă ani şi-a pierdut tatăl. Nenea s-a încărcat cu  sarcinile familie, ale gospodăriei, dar “mama a bătrână ” i-a cumpărat bocanci şi cu mămăligă şi brânză în desagi, a plecat cu căruţa şi l-a dus la oraş, la şcoală, să-l facă domn !           

 Şi Nenea a făcut gimnaziul, a ajuns apoi la Bucureşti, a dat la Drept şi cât a învăţat a fost şi angajat cu diferite treburi în secretariatul facultăţii. Cînd a gătat şcoala, l-au ţinut tot acolo şi peste ani, mai toţi absolvenţii Dreptului răspândiţi prin ţară îi spuneau Nenea. Ică Antonescu l-a vrut la Externe dar Nenea s-a cerut la Biblioteca Universitară şi acolo l-au găsit şi lăsat şi legionarii şi comuniştii, până a ieşit la pensie, prin 1975.           

Dar nenea n-a uitat de noi, de unde a plecat. La Cincul Mare a cumpărat pământ şi a construit “Vila din capu satului”, a plantat brazi pe care unchiul Culiţa îi păzea să nu-i taie cineva de Crăciun şi şi-a plătit locul pe dealul bisericii, cu rugămintea să-i punem la cap un mesteacăn, când i-o veni sorocul. A crescut mare mesteacănul şi a rezistat şi unui trăznet cu vreo zece ani in urmă.

Pe noi, ăi plecaţi la Sibiu, a stat cu gura până ne-a făcut domni. Când am ajuns în clasa întâia mi-a trimis o bicicletă şi o vioară cu care l-am chinuit patru-cinci ani pe Salmen, concertmaistrul filarmonicii. Când s-a mai răsărit şi soră-mea, i-a plătit orele de pian, i-a trimis partituri şi când a trebuit să poarte ochelari ne-a scris, că să nu mai plângem, că numai maimuţele nu-i poartă.             

Pe soră-sa, mezina, care avea voce şi a cântat la căpătâiul tatălui muribund şi la 17 ani s-a măritat cu doar patru clase, a bătut-o la cap să înveţe şi mai la zi, mai la seral sau la fără frecvenţă şi-a luat diplomele şi a funcţionat pe rând ca educatoare de gradiniţă, învăţătoare la primară, profesoară de matematică la liceu. Am avut în ’63 şansa şi mândria că ne luam amândoi diplomele ; eu de la Electrotehnica Timişoara şi mama  pe cea a Universităţii din Bucureşti. Nu ştiu cum a muncit şi ne-a crescut, nu s-a plâns niciodată sau s-a ascuns prea bine. Şi după ce noi ne-am luat zborul, casa a rămas plină cu tot felul de veri şi verişoare, apoi nepoţi şi nepoate, venite la oraş să-şi facă şcolile ce le trebuiau pentru a ajunge domni.

Şi Maria asta simplă, mama asta a mea, face la anul 90 de primăveri şi ne tot spune că ea n-are nevoie de nimic. Poate doar de cei plecaţi sau de cei ce au uitat-o (« până şi reumatismul, de vreo zece ani nu mă mai doare nimic »          T

Tot la anul ar fi făcut şi Nenea 100 de ani. Dar nu a avut noroc, că l-a omorât un meci de fotbal ! Pe el, cel mai liniştit şi blând cetăţean, ardelean molcom şi înţelept trăind între studenţi şi cărţi, nu şi duminecile când pleca pe jos din Dr. Staicovici să ajungă la  Privighetorilor din Băneasa. Cu o gentuţă neagră în care erau una-două sticle ¾ cu vin bun trimis de foştii studenţi ajunşi domni prin ţară, cu un nepot sau singur, pentru cotletul în sânge pe care i-l aducea un chelnăr bătrân, acelaşi chelnăr totdeauna, uitat şi el de legile pensionării.           

Apoi Nenea a făcut greşala vieţii lui. Mai mare decât cea din tinereţe când a răpit-o  pe fata popii din Strehaia chiar în ziua nunţii ei cu un altul şi a dus-o la alt altar. Da, Nenea s-a uitat la un meci de fotbal, Austria-România, când ne trebuia un gol să ne calificăm, habar n-am unde. Românii au dominat tot timpul şi au ratat zeci de ocazii, acolo, la Viena. Meciul nul, era ultimul din grupă, l-a doborât pe Nenea. Pe el, care ne ducea pe Republicii să o vedem pe Iolanda, pe Harlem Globtrotters, pe Valeriu când a făcut singur ”Irimescu-Franţa 16-15″ cum scriau ziarele. Pe el, care nu se uita la fotbal,  doar, dacă era în joc onoarea naţionalei. Şi în ziua aia, onoarea, mândria şi (poate) comentariul lui Ţopescu l-au terminat.

Şi s-a dus într-o lume mai liniştită, de unde ochii ăia de un albastru infinit poate se uită astăzi la Liga lui nea Mitică, la gentuţa lui nea Gigi, la mizeriile rostite în gura mare de « lumea bună » a fotbalului, la constatarea lui nea Naşul (“deja se simte că sportul românesc este în colaps, în moarte clinică”), la divagaţiile imberbilor boys sau dulcegăriile dulceţurilor din presa sportivă în aşteptarea unei invitaţii în avionul pentru Feroe sau la altarul de la Mogoşoaia, la angajamentele nea-politicienilor ce ne cer astăzi voturile pentru salariile sau pensiile din 2012 sau 2030.               Da dragă Neneo, tu chiar ai fost un Sir!

Publicat in: Prima Categorie pe 13 September 2008 | 1 Comentariu »

Între ultimul 0 – 3 luat de la lituanieni şi OOO2008 nu sunt legături, sunt doar cauze şi efecte. Dacă la ăia toţi erau înalţi, rapizi şi forţoşi, la noi era doar Goian, nu era Bănel şi ceilalţi erau doar OO! Adică doar Oameni Obişnuiţi şi nu dintr-ăia Olimpici!Nu trebuie neapărat să fi german sau baltic pentru a avea o naţiune sănătoasă, cu profil de ogar şi mentalitate de buldog. De chestia sănătăţii se ocupă Nicolaescu, adică dă bani pe medicamente. De olimpici are (cam prea mare) grijă COSR, fotbalul este (oarecum) în buzunarele FRF şi ale noilor capitalişti, de sporturile care adună vârfurile şi aduc medalii se ocupă MTS. Cine se ocupă de OO?            

Şcoala şi Universitatea, acolo unde ar trebui să se formeze şi baza sportului de performanţă (vezi criza acestuia, mai ales în sporturile de echipă, cât şi atenţia îndreptată numai asupra excepţiilor, vârfurilor) mai mult “mimează” ora de educaţie fizică iar competiţiile sunt mai mult puncte bifate în calendarele sportive.  

 Media (inclusiv canalele de sport) este condusă de normative ce urmăresc evenimentul/spectacolul comercial şi. logic, incită declanşarea şi apoi întreţin “scandalul” şi cultul vedetei. Nici televiziuna publică nu are în atenţie educaţia prin sport şi sporturile de masă, făcând concurenţă (în spirit şi desfăşurare) celor ce vizează cu prioritate ratingul. 

Sfera politicului este mai apropiată de lumea performanţei, ea eşuând în promovarea unei orientări de durată către modelul sportului de masă. Interesul personal şi instituţional este de a profita de creşteri de popularitate prin încurajarea şi susţinerea doar a acelor ramuri sportive „de prestigiu”, de imediat impact.             Poate şi din aceste motive, sponsorii, dar şi instituţiile publice guvernamentale sau locale, nu acordă atenţia şi spijinul cuvenit unui domeniu ce poate aduce importante servicii sănătăţii, educaţiei şi…Sportului!          

Consecinţele acestui tip de atitudini determină, la nivelul naţiunii, o degradare evidentă a stării de sănătate şi diminuarea potenţialului biomotric. Calităţile fizico-psihice ale tinerei generaţii sunt în continuă scădere în ultimele decenii; stresul şi obezitatea, sedentarismul şi lipsa de activitate dar şi dramatica neglijare a conceptelor prietenie, echipă, fair-play şi familie marchează societatea în această tranziţie, în special partea pe care o numim “defavorizată”.  

Baronul Pierre de Coubertain, părintele Olimpiadelor moderne,  definind încă în 1900 diferitele forme de activitate (sportul pentru toţi, sportul competitiv şi sportul de elită), a scris: “Sportul nu este un mod de a petrece timpul de lux, o activitate pentru cei puţini, privilegiaţi, şi nici măcar o temă de compensaţie musculară pentru activitatea creierului. Pentru fiecare bărbat, femeie, copil, sportul oferă posibilitatea de a se autoperfecţiona, indiferent de profesie sau de poziţia ocupată în viaţă. Este acompaniamentul natural al tuturor, în mod egal, în acea măsură încât nimic nu-l poate înlocui”. 

Rezoluţia nr.58/5 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite nu degeaba intitulată “Sportul ca mijloc de promovare a educaţiei, sănătăţii, dezvoltării şi păcii” arată între altele:      

      “Având în vedere:         “Carta Internaţională a Educaţiei Fizice şi Sportului” aprobată de ONU în anul 2000; (…)            – Constatând că în sistemele de educaţie ale diferitelor ţări sportul şi educaţia fizică sunt din ce în ce mai mult marginalizate, deşi constituie un vector privilegiat nu numai pentru sănătate şi dezvoltare fizică, dar, deasemenea pentru obţinerea valorilor necesare coeziunii sociale şi a dialogului intercultual;            – Invită guvernele şi instituţiile care se ocupă de sport să promoveze rolul sportului şi al educaţiei fizice pentru toţi, oferind posibilităţi de solidaritate şi cooperare în vederea favorizării unei culturi a păcii, a egalităţii sociale şi a egalităţii între sexe, să promoveze dialogul şi armonia, prin cooperare şi parteneriat între toţi factorii, în special cu familia, şcoala, ligile, asociaţiile  şi cluburile sportive, colectivităţile locale şi organizaţiile neguvernamentale;(…).” 

Mai ales astăzi şi nu numai la noi, Sportul ca fenomen social, luat în considerare şi sprijinit de guverne şi alte “sfere de interese”, cu răsunetul său popular/populist, al victoriilor unor persoane sau echipe ce se confundă cu grupul sau ţara, are o serie de caracteristici care nu aparţin în totalitate sportului. Sportul devenit “luptă pentru glorie şi bani”, prin antrenament sever şi nemilos, vedetism şi senzaţional poate intra în contradicţie cu valorile fundamentale ale educaţiei fizice, care pune accent pe educaţie, sănătate, dezvoltare, relaxare, asociere, distracţie.           

Pentru toate grupurile de vârstă, de la adolescenţi la vârsta a treia, conceptul SpT (Sportul pentru Toţi) poate fi foarte util naţiunii, fiind considerat cel mai ieftin medicament (preventiv) ce duce la îmbunătăţirea starii de sănătate a populaţiei, la socializare şi recreere educativă, spre…Starea de bine.

Dacă vrei să ştii mai multe, deschide www.sportulpentrutoti.ro (Federaţia Română SpT) şi www.ooo2008.ro (Olimpiada Oamenilor Obişnuiţi 2008, susţinută de PRIGAT, iniţiată şi organizată de o Agenţie al cărui nume tare aş vrea să-l cunoaştem!)  

Publicat in: Prima Categorie pe 7 September 2008 | 2 Comentarii »

 Nu mă surpinde liniştea aşternută peste prestaţia noastră la Bejing, aşteptată şi ea precum amărâtele de rezultate. Nu se va face primăvară cu două cenuşărese a căror tenacitate le-a urcat după un deceniu pe tron şi cu alte două (trei) regine aflate şi ele spre finalul vieţii competiţionale. Cu această recoltă COSR dar şi Agenţia Naţională pentru Sport încheie patru ani fără o strategie a sportului, fără un SPORT ROMÂNESC, fie el de sorginte comunistă, fie una capitalistă (baze şi iarbă verde, selecţia din colegiu-universitate). Au reuşit însă să îngroape şi mai adânc sportul de mase, mişcarea pentru sănătatea naţiunii.
Cu demisia lui Tadici nu se va rezolva situaţia gravă a sportului tânăr care nu mai aduce măcar oameni zdraveni în zonele de selecţie (pentru jocurile de echipă, în special). Sportul a devenit un lux, costă mult şi nu trebuie să aşteptăm valori venite din sălile de body-building sau din piscinele palatelor de prin Izvorani. Cu trei bazine de înot cine mai aşteaptă o nouă Potec ? Cine o va înlocui pe Iolanda (pe stadion, nu în fruntea federaţiei ?!)  Başca, ne-au potopit televizorul şi calculatorul, E-urile şi hrana modificată genetic, automobilul şi drogurile, scutirile « medicale » şi armata ne-obligatorie, distrugerea parcurilor şi a bazelor sportive (şi taxele de ”acces/practicare-sport” pentru cele rămase).
 Cine crede că statul poate să-şi lase viitorul din mână !? (se zice de un Minister al Tineretului şi Sportului?)

Cu toate astea în gând aniversăm astăzi un an de la inutila scrisoare inmânată Preşedintelui ANS. Poate că este bine să ne aducem aminte:

“In atentia dlui Octavian Bellu, presedinte ANS, Domnule presedinte, Grupul pentru Dialog Social se  implica  in apararea interesului cetatenilor in cazul Strandului Tineretului, care nu mai este deschis nici pentru public, dar nici pentru sportivi. In urma dezbaterii organizate la sediul GDS, la data de 18 iulie 2007,  pe aceasta tema, situatia nu a evoluat  favorabil, ci, din contra, s-a inrautatit. Daca atunci mai puteau fi folosite doua din cele 6 bazine de inot, acum, in luna august, au fost inchise toate bazinele. Totodata, concluzia  discutiilor de la sediul GDS  a fost ca ANS va inainta si sustine un proiect de ordonanta de urgenta pentru declararea acestui strand ca fiind parc sportiv, cu toate avantajele care pot decurge dintr-un astfel de statut. Se pare ca acesta concluzie nu a fost materializată.
In aceste conditii, Grupul pentru Dialog Social organizeaza un miting de protest, vineri, 31 august 2007, ora 12.00, in fata Agentiei Nationale pentru Sport. Dorim sa discutam cu dvs si cu alti factori de decizie din ANS modul in care se poate remedia situatia de la strandul Tineretului”.

După mai multe luni, am revenit la ANS, tot în stradă, tot cu ceva speranţe, poate cu un mesaj mai presant (pentru noi) şi inutil (« băieţii » îşi văd de treburi !). Deci :

“COMUNICAT,  

Grupul pentru Dialog Social impreuna cu alte organizatii ale societatii civile, Eco Civica, Salvati Bucurestiul, Water Polo Romania, Fundatia Sportul Romanesc, continua campania pentru salvarea si readucerea in circuitul public si sportiv  a strandului Tineretului, care trece printr-o avansata stare de degradare din cauza dezinteresului pentru activitati sportive si a intereselor primordial imobiliare ale chiriasilor, SC Tineretului SA si  Kiseleff  Bussines Plaza SRL. Responsabilitatea acestei situatii revine Agentiei Nationale pentru Sport si  Complexului National «Lia Manoliu» care au decis inchirierea acestuia cu clauze ilegale de instrainare, fara clauze obligatorii de continuare a activitatilor sportive si fara clauze de reziliere pentru o perioada de 147 de ani (49 ani cu prelungire doar la latitudinea chiriasului).
Intrucat se apropie un nou sezon in care ar trebui ca strandul Tineretului sa functioneze la capacitate maxima in beneficiul sportivilor si al locuitorilor capitalei, GDS Eco Civica, Salvati Bucurestiul, Water Polo Romania, Fundatia Sportul Romanesc apara interesului cetatenilor si organizeaza o actiune de protest in fata sediului Agentiei Nationale pentru Sport, strada Vasile Conta nr. 16 (in spatele cofetariei Scala), in data de 28 martie 2008 ora 13.00 “.

A trecut şi “sezonul” şi cum între 4 şi şi 11 octombrie va fi Săptămâna Naţională a Sportului pentru Toţi, tare l-aş dori pe domnul Octavian Bellu printre cei ce nu vor participa niciodată la Olimpiade şi nu vor aduce niciodată aur ţării şi prestigiu conducătorilor. Vor încerca doar să-şi asigure sănătatea, recreerea şi mai ales, starea de bine. Şi-mi veţi spune ”Şi ce-i dacă vine ?” Dar, dacă… Dar, poate că… Poate că ne va aduce şi veşti bune…

Scriu aceste rânduri şi sub impresia unei iniţiative şi a unui logo de excepţie, demne de mai multă atenţie din partea oficialităţilor (inclusiv ANS) şi a mediei : Olimpiada Oamenilor Obişnuiţi 2008 a cărui finală a loc pe (fostul?) velodrom din clubul (fostul Club?) Dinamo, sâmbătă 30 august (www.ooo2008.ro). Sincere felicitări!

Publicat in: Prima Categorie pe 31 August 2008 | 2 Comentarii »

Cum mă tot “plimb” prin site-uri şi blog-uri, cu multă dragoste pentru cele verzi, am dat de invitaţia de astăzi pentru Cafeneaua Cafepedia, să schimb o rablă IT cu un laptop pentru o idée bună (vezi dacă vrei pe www.ziuaverde.ro).
 Cum sunt un înapoiat care a rămas pe mentalitatea că trebuie “Să păstăm România curată” şi asta era tema întâlnirii ecobloggerilor, mi-am zis că înainte de a bea cocktailul verde promis de organizatori să duc un televizor pe care ţin în pivniţă o damigeană goală (de vin) şi două maşini de spălat (d-alea Alba, una prerevoluţionară cu două motoare, alta automată decedată prin 1995) care-i stăteau nevestei în gât, nu întratât de tare încât să mă alunge din casă, cu ele cu tot.
 Cu mare voioşie am deschis  www.ziuaverde.ro   şi am dat clickuri pe partenerii cu care voiam să încep afacerea. Dar sa o luăm la rand…
 Recolamp, este (cel puţin) astăzi, la 10,09, în construcţie. Dar nu-i bai, trecem la…
Roddia. Care ne spune pe www-ul ei că a lansat la 18 iulie la Deva şi pe 12 la Cluj programul de informare şi educare reciclare consumabile electrice şi electronice “Colţuri verzi” (amenajate în magazinele din întreaga ţară!).  Cu imboldul Roddiei, adică “Reciclează! Acum ai cum!” am dat clickuri pe “suntem, facem, credem, atătăm” şi în afară de folozifie, nu am găsit nimic să mă ajute. Încă, nu-i bai…
 La RoRec m-am mobilizat după “O problemă vizibilă, implică o rezolvare vizibilă” şi fericit am dat click pe “Puncte colectare deşeuri electrice” care m-au transferat pe site-ul anpm-ului, şi după câteva secunde aproape am cedat pentru că “Internet Explorer cannot display the webpage”! Eh, dar totuşi n-am cedat… 
Am deschis  cu gândul ca poate Agenţia Naţională are şi o altă pagină, dar la www.anpm.ro dar astăzi la 10,33 era “cannot display”.
 În fine, mi-a mai rămas Praktiker (ultimul eveniment, iulie, pentru “Colectează un zâmbet” pentru copii defavorizaţi şi ioc puncte de colectare deşeuri de orice fel) şi Galeria Real (cu noutăţi despre promoţia de paşti! -n.a. se scrie cu P).
 Epuizând partenerii şi punctele de colectare ale zilei verzi, mi-am adus aminte că între Diplomele de excelenţă ale festivalului Habitat şi Cetăţean 2007 una era destinată primarului Liviu Negoiţă pentru „Pentru organizarea serviciului de preluare gratuită a obiectelor şi bunurilor de uz casnic de dimensiuni mijlocii şi mari, prin apel la un simplu telefon (9460)  şi desigur pentru multe alte facilităţi destinate cetăţenilor sectorului”.
 Am format 021.9460 şi mi-a răspuns Romprest-ul, care m-a intrebat dacă sunt din sectorul 1 şi vreau pubele sau contract de salubritate. Am deschis site-ul  sector3primarie.ro şi am găsit la 9854 dispeceratul non stop, care, spunându-mi păsul dispecerului, m-a trimis la 9460, la… Rosal (da Rosal, aşa mi-a spus!?).
 

Dragilor iniţiatori şi dezvoltatori ai Zilei Verzi, cam aşa stau lucrurile şi nu-mi permit să comentez mai mult. Nu că nu aş vrea laptopul contra 3 echipamente electrice şi electronice (şi mai am şi ceva becuri, clare, desigur!) dar am speranţa că încet, încet, împreună, vom mai mişca câte ceva.
Va fi desigur greu şi o spun în cunoştinţă de cauză. Pe 5 iunie, de Ziua Mediului, în cadrul festivalului ECOPOP 2008 am organizat cu sprijinul CCIB o întâlnire prietenească la o cafea şi apă minerală: “Site şi Blog de Mediu, administratori şi useri în (contact) direct”. Nu vă spun cine a lipsit… Dar astăzi, vă urez din inimă, baftă!  el_sasha@….

Publicat in: Prima Categorie pe 28 August 2008 | 1 Comentariu »

Stimate Domnule Sorin Năstasa
Fără sa vă cunosc şi fără să vreau, cred că nu v-au picat bine în plină vară şi sezon de schimbări de direcţii, multe din plângerile poporului asupra zgomotului ambiantal din prietenoasa noastră Capitală.
Am încercat şi eu, un pic mai apropape de temă, să împac şi capra şi varza, adică să fiu obiectiv şi dacă se poate, pragmatic. Nu am reuşit şi nu voi reuşi, după cum şi Bucureştiul nu va fi niciodată Berna sau Viena pe care le aduceau în comparaţie analiştii şi moderatorii atotcunoscători de pe unele sticle.
Dar, drept este, câte ceva se mai poate face !
Şi chiar s-a început, deocamdată au vizibilitate doar echipajele poliţiei rutiere. Motoarele de toate felurile de fiţe nu vor putea fi civilizate şi nici oprite (fie şi după orele 23, o prostie de idee, că s-ar admite că la noi poţi fi măgar şi necivilizat între anumite ore !?). Dar domolite, mai că ar merge…
Vecinii care muncesc şi pensionarii care îşi duc mai bine sau mai greu traiul nu prea fac gălăgie, ba cred că au şi mare grijă de habitatul lor. Păi dacă ei sunt cei cinstiţi, ce ne facem cu fetele de fete şi băieţii de băieţi care strică mai mult decât liniştea, morala şi habitatul comun. Avem poliţie comunitară, avem jandarmerie, avem poliţie, sri şi fisc, şi ce dracu’ nu avem în cea mai bodigardată Capitală a Europei (acum, se pare că după… Roma). Cert este că suntem un popor vesel şi muzical, deci tot la domolire se poate umbla!
Păi dacă astea două teme acoperă peste 70% din plângerile poporului despre zgomotul ambiental, hai să vedem ce putem face pentru ele.
Sorine, iartă-mă că am ajuns aşa de prieteni, pentru tine care eşti practic un „scaun” în Primărie, nu-ţi rămâne decît să asculţi vocea celor ce pot să te ajute şi plângerile celor mulţi. Zeci şi vor fi sute de plângeri la care nu ai cum să raspunzi, ba să le mai şi rezolvi.

Sunt cinic, dar îţi spun ce aş face eu în locul tău. Aş aranja cu domnul director de la CC al PMB să-mi pună pe site-ul pmb.ro o pagină deschisă pentru plângeri-sugestii-rezolvări fie şi numai pentru zgomote, că sunt acum la modă. Sau l-aş ruga pe Ionuţ Părăuşanu să deschidă pe ecosapiens.ro un blog comun (ceva de genul „Dacă aveţi curajul, pârâţi-i aici!” după care (poate) se va posta „I-am terminat, Vasile şi Magda au fost amendaţi cu 500 lei noi”).
Gata, desigur că nu am rezolvat problema, dar zeci şi apoi sute de cetăţeni vor dormi mai liniştiţi (şi mulţumiţi că şi-au descărcat năduful). Şi dacă „ceilalţi”, cei pălătiţi pentru astea vor reuşi să facă câte ceva, va fi deja mai bine!
Apoi, după Strategia ambientului, vom schimba asfalturile, sinele, autobuzele, semafoarele şi camerele video,  concepţiile şi moravurile românilor, ca să crape de ciudă bancherii ăia din Berna. Până atunci, cu respect, Relu.

PS. Dacă nu ai citit şi EduEcoCivica 28 şi 30 (şi comentariile) poate că nu mă vei crede că sunt un prieten sincer al vostru.

Publicat in: Prima Categorie pe 16 August 2008 | Comentarii »

La Edu 28 aproape că am luat apărarea Primăriei şi nu m-am alarmat că Planul bucureştean semăna cu al Londrei şi nici că ne-a costat 120 milioane Euro. Convins că ajunşi în UE trebuie să avem şi borduri şi nopţi mai liniştite nu m-am supărat prea tare pe cei de la Envira Consult că ne-au luat banii pentru “sfaturi” pe care noi le trăim şi alţi sunt chemaţi să le urmărească. La 4 iulie un Comunicat de presă anunţa dezbaterea publică a Strategiei de Zgomot a PMB  (de fapt Strategia de Zgomot Ambiental) : « Înainte de a fi supusă aprobării Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB), strategia a fost lansată în dezbatere publică timp de 30 de zile, în care cei interesaţi au putut consulta documentul respectiv şi au transmis în scris propunerile lor. Astăzi a avut loc şedinţa de dezbatere publică, în care a fost prezentată strategia, iar cetăţenii şi reprezentanţii instituţiilor publice locale şi centrale au discutat măsurile propuse ».  După care… tăcere ! Oare s-a aşternut liniştea prin Bucureşti ?
Momentul democratic odată trecut (adică Comentarii la adresa de email: Sorin.Nastasa@bucuresti-primaria.ro de pe www.pmb.ro, daţi click pe vedeţi toate mesajele primite) nu aşteptam măsuri deosebite dar nu strica un cuvânt de mulţumire (şi încurajare a comentatorilor !?) sau un raport al dezbaterilor din partea autorităţilor. Eu am cerut prin mail o informare şi lista participanţilor. Poate, o veni…

Cum nu vreau să treacă vara zgomotelor sub emoţia apelor istorice vreau să “încurajăm” autoritatea publică să aplice legislaţia existentă, măcar pentru capitolele de bun simţ.  Cu dotări minime sau prin utilizarea faimosului sistem de camere inteligente, prin carnetele de amenzi ale poliţiştilor comunitari, poate şi cu sprijinul cetăţenilor, al pensionarilor sau al neguvernamentalelor, ba chiar şi cu sprijinul Poliţiei şi Jandarmeriei, se poate veni în întâmpinarea sesizărilor şi sugestiilor atât de exacte şi de bun simţ pe care le găsim pe site. Mesaje/comentarii pe care chiar vă reinvit să le citiţi şi să vedeţi cât de uşor se poate asigura liniştea cetăţeanului, dacă se vrea… Găsiţi mai jos cîteva fragmente din zecile de necazuri postate (numai) până la 4 iulie!
 
# Dupa parerea mea ar fi mai utila suprimarea urmatoarelor surse de zgomot, mult mai aproape de noi, mai numeroase si mai agresive:1- motocicletele cu tobe de esapament modificate si care circula ziua si noaptea cu viteze mult prea mari in comparatie cu viteza admisa ; 2- autoturismele, care emit prim geamul deschis muzica le un volum nejustificat de mare, sau cele ale caror sisteme de alarma se declanseaza o data la cateva minute de cele mai multe ori nejustificat. Un nivel ridicat al amenzilor pentru acest fapt ar diminua fenomenul si pentru inceput ar pune la dispozitia primariei sume semnificative. 3 – cursele de noapte intre masini cu motoare mai puternice sau mai putin puternice dar cu esapament modificat, Asupra acestuia ar putea interveni politistii de la sectiile de politie prin fata carora trec aceste vehicule sau echipaje mixte politie – RAR. (Gabriel Serbanescu)

# Exista undeva pe site-ul dvs. o versiune a transpunerii/implementarii in legislatia romaneasca a Directivei 2002/49 ?. La la 6 metri de ferestrele noastre, in spatele blocului, in cladirea dezafectata a unui vechi garaj/depozit de materiale, izolata prost si impropriu, la adresa Calea Dorobantilor nr. 127-129 s-a infiintat un asa-zis “club al oamenilor de afaceri” care organizeaza nunti si botezuri inca din luna august 2005. Asociatiile de proprietari ale celor 3 scari agresate de zgomotul restaurantului si de clientii acestuia, au solicitat autoritatilor adoptarea unor masuri pentru stoparea iadului pe care il traiesc 3-4 nopti pe saptamana, de la ora 19 la ora 6 dimineata, intrarea in legalitate si respectarea normelor europene privind proximitatea unor astfel de localuri in zonele rezidentiale, limitarea zgomotului instalatiilor de sonorizare si pastrarea linistii publice. S-a apelat la toate autoritatile competente : Primaria Municipiului Bucuresti (adresele noastre inregistrate la dvs. cu nr. 575050/24.10.2006 si 656139/22.08.2007), Primaria sectorului 1, Ministerul Administratiei si Internelor, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, Directia de Sanatate Publica, Ministerul Sanatatii, ca sa nu mai mentionam chemarile repetate ale echipajelor de politie in noptile cand tulburarea linistii publice a atins cote maxime ( se poate verifica la 112 de cate ori au fost solicitati). Va putem pune la dispozitie copii dupa toata corespondenta purtata cu autoritatile de mai sus, adrese transmise si inregistrate la destinatari si raspunsurile primite de noi, acolo unde acestea exista. Mentionam ca localul respectiv nu are si nu a avut acceptul de functionare al asociatiilor de proprietari. Nici nu se putea da un astfel de accept din moment ce in bloc locuiesc proprietarii aparamentelor respective (in sensul ca nu sunt birouri sau sedii de firme care nu ar fi deranjate de basii instalatiilor de sunet, de manele, de strigatele de petrecere ale clientilor, de alarmele masinilor parcate sau de portierele taxiurilor). In bloc locuiesc copii care merg la scoala in timpul saptamanii, elevi care au de dat examenul de bacalaureat, dupa nopti grele de cantece de petreceri , studenti in sesiuni de examene, persoane in varsta sau bolnave si adulti care lucreaza in timpul zilei, dupa ce au ”petrectut” involuntar in timpul noptii.. Cum va imaginati ca ajung copiii nostri la scoala sau la examene dupa noptile de cosmar pe care le provoaca acest “restaurant”? (este un termen mult prea elegant pentru ceea ce este acolo). Ni s-a dat de inteles, la inceperea campaniei electorale, (nu am primit nimic scris), ca din anul 2007 localul respectiv nu mai are autorizatie de functionare, si totusi aici se organizeaza in continuare nunti/botezuri, non-stop.  Cu stima, Asociatiile de Proprietari, Calea Dorobantilor 111-135, Bloc 9 Scara A, B, C Sector 1, Bucuresti.

# Ati omis o alta cauza de zgomot in afara celui provocat de vehicule si industrie! Aceasta cauza de zgomot in sectorul 2, zona strazii Barbu Vacarescu unde este Tenis Club Bucuresti sunt CLUBURILE de noapte si Terasele (Turabo, Fratelli, Cabaret si Tenis Club Bucuresti) unde activitatea frenetica incepe in fiecare joi si tine pana duminica inclusiv, 24 de ore din 24 cu o MUZICA INFERNALA, care deterimna vibratii ale peretilor si geamurilor casei! Este o sitiatie generata de Primaria sectorului 2 care admite existenta acestor locatii! Am fact apel la politie si primarie dar absolut NIMIC! Azi cand voi ajunge acasa, joi fiind, cosmarul reincepe! Credeti ca ma puteti ajuta in demersurile mele de a-mi castiga dreptul la o viata normala? Multumesc anticipat (Dr. Bianca Diamandopol).

# Atat timp cat nu se respecta reglementarile de tonaj/zgomot legale si nu se verifica respectarea lor planul de actiune este doar un plan si nu va avea finalizare. Chiar si rezumatul lasa loc multor discutii. Intrebarea fireasca : primaria este deschisa discutiilor ? Si ma refer aici la o colaborare reala cu cetateni ai bucurestiului. Si daca primaria este deschisa la acest gen de discutii cum se poate realiza concret dialogul/parteneriatul cu cetatenii ? Locuiesc intr-o zona foarte zgomotoasa iar faptul ca sunt afectat de zgomotul generat de intersectia din apropierea blocului ma obliga sa nu raman indiferent la planul dumneavoastra de actiune. Va multumesc (Gabriel Lupu).

 Instructiv (si Informal) am retinut un comentariu si raspunsul primit. No comment !

# “Buna ziua, Am vazut la Tv ca incepand din luna iulie veti incepe un program de reducere a zgomotului urban. Am inteles ca nu aveti reclamatii in acest sens. Eu nu am stiut de aceasta sectiune a site-ului primariei si am reclamat la Politie un posesor de scuter care face un zgomot infernal noaptea pe strada noastra(Somesului). Raspunsul primit de la Dl. Comisar sef Motoc Marin, seful BPR, a fost ca desi exista niste norme care prevad un nivel maxim admisibil de zgomot pentru vehicule, nici Politia si nici RAR nu dispun de aparatele de masura corespunzatoare, astfel incat legea nu poate fi aplicata. Pe de alta parte exista foarte multi soferi care nu tin cont de faptul ca se afla langa o casa in care locuiesc oameni si claxoneaza prelung si bineinteles fara rost, deoarece cei din coloana nu pot zbura. Cred ca ar trebui ca cei de la Politia Comunitara care sunt din cate stiu in subordinea primarie sa poata da amenzi celor care claxoneaza, astfel incat sa-i “usture” la buzunar si sa se duca vestea ca se pedepseste claxonatul. Cu parere de rau trebuie sa spun ca singura cale de a ne civiliza este aceea de a primi sanctiuni pentru ca de vorba buna nu intelegem. Va multumesc! Cu stima, GRUPUL DE FIRME KOSAROM BALZONUL CALITATII, Irina MARIN Director Marketing Kosarom – Sucursala Bucuresti, Str.Lt.Av.Ghe.Stalpeanu 21A,Bucuresti, tel: fax: mobile: 021 – 224.64.38 / 39 021 – 224.64.40 0722 – 368.440 “.
________________________________________
#  “Nr. 609247 Data : 16.06.2008, Stimata doamna Irina Marin,
La sesizarea dumneavoastra inaintata prin e-mail Directiei Generale de politie a Municipiului Bucuresti si remisa spre solutionare Brigazii de politie rutiera, inregistrata cu nuamrul 609247 / 2008, referitoare la zgomotul produs de motociclete, va comunicam urmatoarele:
In conformitate cu prevederile legale, pentru a putea fi admise in circulatie pe drumurile publice, autovehiculele trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice impuse de normele specifice privind siguranta circulatiei si protectia mediului. Institutia care a elaborat aceste norme si gestioneaza procedurile de omologare ale autovehiculelor este Registrul Auto Roman.
In datele tehnice ale unui vehicul omologat pentru circulatie ar trebui sa fie inscris nivelul maxim admisibil de zgomot ( atat in mers cat si in stationare ).
Aceste date nu sunt inscrise in toate documentele de omologare daca producatorul vehiculului nu le-a specificat. Pentru depistarea depasirii nivelul maxim de zgomot trabuie efectuate masuratori specifice cu aparatura destinata acestui scop. Procedurile tehnice elaborate de catre Registrul Auto Roman pentru masurarea zgomotului sunt complexe si laborioase, nefiind aplicabile in cazul unui control in trafic iar specialistii RAR care actioneaza in colaborare cu agentii de circulatie nu pot stabili cu exactitate cazurile de incalcare a acestor norme.
De altfel, masurarea nivelului de zgomot ar trebui sa se efectueza in cadrul inspectiilor tehnice periodice din statiile autorizate RAR, dar acest lucru nu este inclus in procedurile actuale din lipsa dotarii tehnice si a unor proceduri adecvate.
Politia rutiera nu este dotata cu aparatura de masurare in timp real al nivelului de zgomot produs de motoarele autovehiculelor. In cazul in care se vor elabora norme clare care sa permita agentilor de circulatie sa constate depasirea nivelului de zgomot produs de vehicule, se vor putea dispune masuri de reducere a poluarii fonice.
Actualul cadru legislativ privind circulatia rutiera prevede faptul ca verificarea starii tehnice in trafic se realizeaza de catre specialisti RAR iar masurile se dispun de catre politia rutiera.
Cu toate ca OUGR nr. 195/2002 republicata privind circulatia pe drumurile publice mentioneaza ca depasirea nivelului de zgomot admis se sanctioneaza, lipsa procedurilor specifice si a aparaturii de masurare certificata si omologata face ca textul de lege sa nu poata fi aplicat.
Aspectele semnalate de dumneavoastra au fost remise Registrului Auto Roman pentru informare.
Pentru mai multe amanunte referitoare la fenomenul poluarii fonice puteti contacta Registrul Auto Roman, din Bucuresti, Calea Grivitei nr. 391, sector 1, site: www.rarom.ro. sau departamentul de specialitate din cadrul Primariei Capitalei ( Garda de mediu ).
Referitor la pericolul pe care in reprezinta prezenta in trafic al mopedelor, va comunicam ca legislatia rutiera actuala prevede obligatii clare pentru conducatorii acestor vehicule cat si masuri de sanctionare a celor care nu le respecta.
Aceste masuri pot fi dispuse de agentul de politie care le constata sau in baza unor inregistrari tehnice efectuate cu aparatura certificata si omologata din dotarea politiei ( inregistrari video, aparatura radar, etilotest ).
In cazul in care semnalati prezenta in trafic a acestor vehicule ce pot afecta siguranta rutiera, va rugam sa ne contactati la telefon 9544 si sa ne comunicati amanuntele necesare dispunerii masurilor legale.
Cu stima, SEFUL BRIGAZII DE POLITIE RUTIERA, Comisar sef , Motoc Marin”.

Ultima oră! În 2007 Politia a dat şoferilor 3 milione de sanctiuni. Dintre ele, 11.000 au obţinut anularea în justiţie!  Comentaţi?!

Publicat in: Prima Categorie pe 2 August 2008 | 10 Comentarii »