EduEcoCivica 37: Hai să vorbim…europeza!

Când eram mai mic îmi zicea mama să mă fac fotbalist („că doar ăştia mai pleacă pe-afară!”) şi tata să învăţ chineza sau japoneza (că el ştia rusa şi avea în cap să ne punem bine cu toate puterile).
Când am terminat ştiinţele politice cu o licenţă despre conflicte tocmai ne împăcam cu Europa, care ne primea, devoie-denevoie, fără să ne scuze toate năravurile…
Când m-am îndăgostit de blogoreală (nu numai de cea de mediu, că era mult mai trandy cea de miştouri, prietenoase sau rele), după ce am „colindat” hotarele lumii, m-am tras mai către casă şi Europa.
Când a fost 8 mai în anul ăsta m-am dus cu vreo 25 de membrii ai Asociaţiei Floarea de Colţ la „monştrii din Parcul trandafirilor”. Era tot ce puteam face de Ziua Europei, pe care o aveam de organizat în festivalul ECOPOP. Am constatat iarăşi că ne ocupam mult mai bine de Europa când doream să fim (şi nu eram) printre stelele drapelului albastru.

Am trecut şi ieri seară pe la „monştrii”. Care, pentru cei ce nu-i ştiu (sâc!) sunt 12 capete cât un stat de om, făcute din cupru sau numai alămite, ce înconjoară un rond de flori veghiat de un catarg pe care flutură (flutură, e doar o figură de stil) un băţos steag albastru cu 12 stele aurii. Locul este frumos amenajat, central între atâtea alei, flori, dale sau pietriş şi bănci. Şi după părerea mea, adăposteşte una dintre cele mai valoroase opere ale artiştilor români dedicate Europei (nu-mi place cum l-au modelat pe bietul Charles de Gaulle, care păzeşte intrarea în Herăstrău, dă numele pieţei şi startul la crosurile populare?).

Iar „monştrii”, că aşa le-a zis o deşteaptă mirată că s-a consumat atâta metal, sunt de fapt chipurile stilizate artistic ale „părinţilor” Uniunii Europene, de la Robert Schuman şi Jean Monet până la creatorul monedei unice (1993, numele l-am uitat şi nu-l găsesc nicăieri, păcat!).
Dacă te apropii de ei, cam pe unde ar veni nodul cravatei poţi citi pe o plăcuţe de cupru numele, câteva date personale şi meritele fiecăruia. Iar dacă chiar ai spirit de observaţie, la intrarea în parc poţi citi pe o plăcuţă că rotonda a fost „pusă” de Primăria Municipiului Bucureşti (fără an, fără autor!?) pentru cinstirea politicienilor care au gândit şi organizat UE.

Ce aş face eu dacă aş fi primar?
Aş lansa un concurs sau aş tocmi un fotograf pentru cărţi poştale şi pliante şi le-aş dărui sau le-aş pune în vânzare (că e o criză totală de imagini din Bucureşti; vai de Poşta Română, noroc cu muzeele!)
Aş face o „intrare” prietenoasă cu informaţiile minime despre… părinţi şi UE, că şi dacă apelezi la www.uniuneaeuropeana.ro  istoria se opreşte la…2002!?
Aş cere „grădinarului” parcului să mai taie din sutele de lumini ce împânzesc Herăstrăul, că risipă este cantitatea de lucşi împrăştiaţi de-avalma, ca să fie, şi aş pune un specialist să aranjeze o iluminare iluminaţilor părinţi.
Cum nu sunt primar, mă mulţumesc să le zic pe toate astea pe EuroSpeak.ro şi mă întreb cum o fi promovat atomul ăla cu bile uriaşe dintr-una dintre capitalele UE. Poate în limba europeză, care nici nu există! Sau poate că există numai un limbaj, gândire şi acţune în spirit european.

Publicat in: Prima Categorie pe 4 Octombrie 2008