EduEcoCivica 22, Eurovisionul de… altadata!

Am aşteptat sa treacă valul gălăgios (care n-a prea fost, deh, localele!) si era cat pe ce sa nu zic vreo vorba despre ultimul Eurovision. Cum toate sunt rotunde si muzica poate deveni surogat pentru neinteresatii de Euro 2008, la vreo 5 ani diferenta reiau randuri scrise atunci când încă mai stăteam cu pixul în mână “ca să ştiu totul” despre culisele evenimentului. Deci…
Eurovision 2003, Lecţia Europei
Acum trei ani ani, la Eurovisionul grupului Taxi am urmărit cu pixul în mână acordarea notelor de către juriile naţionale. Despre lucrările prezentate, nimic special; multe lucrări profesionale dar şi comune, majoritatea fiind combinaţii disco-dance, cu influenţe ABBA. Se părea că după atâţia ani pe post de gazdă Suedia s-a plictisit şi a indicat direcţia, Danemarca, căreia i-a acordat 12 puncte. Şi Danemarca a câştigat detaşat, cu doi unchieşi cu chitare şi voci modeste, cu o melodiuţă simplă şi un refren reluat de grup, un cântec fără strălucire care nu a avut viaţă lungă nici în patria lui. Ori cât de greşită îmi este aprecierea, nu-mi vine să cred că juriile Europei, topindu-se după acel cântec, au punctat de 8 ori la maxim o piesă din cele 24, acordându-i şi alte locuri fruntaşe.
Să vedem şi pe cine am stricat noi puncte atunci şi cu cine ne-am ajutat. Am dat bine pentru Croaţia 8, Macedonia 10 şi Rusia 12 care ne-au întors punctele( Rusia 6, Croaţia 7 şi Macedonia 12) şi cu 25 de puncte am fost peste Spania 18, Cipru 8, Franţa 5 şi Belgia 2. Dar am stat un an acasă.
Să vedem şi ce a fost în 2002, pentru Monica şi Marcel. Am punctat pentru Macedonia 12 (am primit 12), Rusia 10 (12), Cipru 8( 8), Turcia 7( 7), Grecia 6( 8), Israel 5( 8), Franţa 4( 4), Germania 1( 1). Ne-a mai dat Malta 6 şi am risipit 3 pe Elveţia şi 2 pe Estonia. Vedeam clar că echipa condusă de Dan Manoliu începea să-şi cunoască partenerii şi mai admiram că între ei erau relaţii de încredere. Câte 12 puncte au schimbat întere ele cuplurile Cipru-Grecia, Estonia-Letonia şi România- Macedonia, iar punctaje de 12-10 s-au schimbat între Anglia-Malta (deh, istoria), Malta-Cipru (insularele) şi Rusia-România. Nici Mircea Geoană nu s-ar fi descurcat atât de bine.
După cum s-a desfăşurat punctajul părea că după atâta Nord şi frig, lumea showbizului vrea la mare, în Malta, care a condus multă vreme. Dar finalul a aparţinut ţărilor baltice şi ultimul votant, Lituania cu 12 puncte, a mutat viitorul Eurovision la fraţii lor din Letonia. Şi pe bună dreptate, victoria acelei Maria Naumova( venită din jazz, licenţiată în drept) cu singura piesă dance de influneţă latino şi un show complet( mişcare, vestimantaţie cu surprize) ne arata că nu chiar totul se negociază şi se cumpără în această lume.
Aşa că nu numai pentru Nicola, Riga 2003 a fost un succes absolut meritat. A fost un concurs dificil şi sper că mulţi din cei care au “judecat” şi punctat cu uşurinţă clipurile demo difuzate vineri pe Canalul 2, au “văzut” că scena are alte reguli. Aranjamentele sentimentale nu au lipsit; de câteva ori s-a pronunţat “şi în final, cele 12 puncte revin dragilor noştri vecini” iar juriile din Islanda-Norvegia, Turcia-Bosnia-Hertzegovina şi Cipru-Grecia şi-au schimbat câte 12 puncte. În rest însă, muzica a avut cuvântul, atât cât poate ea să influenţeze şi să determine subiectivitatea umană.
Cu 73 de puncte culese “cinstit” din partea a 15 jurii naţionale România este în Top Ten! Chiar dacă trocul nu a funcţionat. Să motivăm cu punctajele acordate de noi: 12-Suedia (ne-a dat 1), 10-Turcia (1), 8-Belgia (-), 7-Rusia (12), 6-Franţa (4), 5-Spania (10), 4-Polonia (8), 3-Norvegia (1), 2-Grecia (4) şi 1-Germania (4). Sle mulţumim şi celorlalate jurii care ne-au punctat: Austria-6, Bosnia-Hertzegovina-7, Croaţia-1, Cipru-2, Israel-6, Ucraina-6 şi Sueida-1. Gazdele au primit mai nimic iar echipa lui Tony Blaer, chiar nimic. Se pare că Europa şi-a strâns rândurile şi a cântat “cinstit” şi neglobalizat, ca la mama acasă.
Eurovision 2003 a fost victoria Europei, o splendidă şi unitară demonstraţie de apartenenţă la cultura bătrânului continent, chiar dacă victoria (meritată !) a revenit cadânelor din Turcia cu un show în care parfumurile de manele îmbrăcau o linie modernă cu pasaje apropiate de rostirea rap. În rest, îmi aduc aminte de mizeria contestaţilor şi lipsa de fair-play în precedentele selecţii naţionale. La urma urmei, la Istambul va fi tot un Eurovision, cu bunele şi relele lui. Dar să ne respectăm între noi, să ne respectăm meseria (valabil şi pentru mass media de specialitate), se învaţă acasă…

Publicat in: Prima Categorie pe 29 May 2008