EduEcoCivica 20; Mai mor şi caii când…

Dragă Domnule Paisie, Aşa cum v-am promis mai adaug câteva “vorbe” despre Gheorge Ciobanu. Le răspund totodată şi celor care mă tot întreabă “de ce merge greu ECOPOP-ul de anul ăsta?” Păi, că nici un lucru nu-i uşor până nu-i gata şi până la gata de multe ori te mănâncă sfinţii şi uneori chiar “domnul” care are decizia.

Şi cum festivalul este încă în desfăşurare, nu vom vorbi despre astfel de necazuri (obişnuite, anuale, se pare veşnice) şi să încercăm doar ca lecţie de învăţat minte că-i bine să stai în banca ta şi să-ţi numeri leişorii sau să te duci în Thailanda. Cum pensia e mică iar din 1990 când am ieşit pentru prima şi ultima dată în Vest, pot doar să îţi arăt cum se poate să nu-ţi iasă o mândreţe de intenţie de a-l arăta lumii pe un ţăran al Fabuloasei Românii. Chestia haioasă este că nici cei din turism si nici iniţiatorii contestatului brand nu au marşat. Ba am reuşit chiar şi câteva promisiuni neonorate şi multe ne-răspunsuri!
Şi ca să nu rămână “ideea” doar în capul meu şi cu speranţa că altădată va ieşi cu adevărat în lume, într-o lume mai deşteaptă şi mai potentă, adaug aici câteva din materialele pe care nu am reuşit să le prezint convingător, dar au fost văzute şi auzite cu ocazia dureroasei neputinţe de a-l aduce pe Gheorghe pe simezele şi în Amfiteatrul TN bucureştean.
Iartă-mă Gheorghiţă! Şi speră, chiar dacă nu ai nevoie de unul ca mine, că la anul…

GHEORGHE CIOBANU

Fabulosul univers al lui Gheorghe din Bălţaţi.

Gheorghe Ciobanu s-anăscut la 22 aprilie 1944, în comuna Bălţaţi, judeţul Iaşi. Acolo locuieşte şi acum şi lucrează. A fost agricultor, dulgher parchetar şi maistru militar la rachete, dar zugrăveşte din copilărie muncile omului şi minunăţiile pământului. Dintre cadrele răspândite prin toată lumea, câteva vor fi prezentate la TNT-ul din 2007 de la Romexpo, altele se vor naşte chiar atunci, sub privirile vizitatorilor. Arta naivă are meritul de a sublinia capacitatea unor creatori de a se exprima în nume propriu, în numele felului de a fi şi a gândi al unor comunităţi bine stabilite. Tradiţiile şi folclorul (lucruri pierdute în Ocidentul prosper şi supertehnologizat) conservă elemente de arhaitate şi solidaritate comunitară, nostalgia universului rural, loc al naşterii şi al marii treceri. Pictorii naivi sunt locuitorii de drept ai Paradisului. În actele lor de identitate, ei vor scrie mereu, cu superioară încredere în ceea ce fac, Paradis. Şi nu vor exagera prea mult atâta vreme cât, în drumul lor spre o eternitate utopică, ştiu să se instaleze încă din timpul vieţii în locul unde nu este durere, nici întristare, nici suspin. Aşadar, fericirea pare să le însoţească paşii prin lume, o lume, ce-i drept, mai mult a ficţiunii decât a realului, deşi ei afirmă mereu că slujesc realitatea.

Nu este de mirare, deci, că fabulosul are dimensiunile firescului. Nimic nu i se pare peste fire, iar umorul, şăgalnic sau vituperant, îşi divulgă extracţia populară. Comicul s-a născut pe uliţa satului, la crâşmă, în sala de dans sau la Internet Cafe-ul din dosul postului de Poliţie. Satul lui are dimenisunea universului şi nu miră pe nimeni că universul şi-a fixat centrul la Bălţaţi. Satul devine topos, sacrul şi profanul coexistă în termeni aproape cordiali. Expresia imediată a acestei viziuni o constituie nenumăratele şi confundabilele perisaje, proiecţii solare în care lumina are rolul de a însufleţi culorile de pe paletă şi de a deveni simbolul predilectic al spiritului. Antiidilic cu program, pictorul participă la viaţa satului numai într-un chip aparent bizar. Lanul de grâu seamană cu un arici înfoiat, orătănile din curte au chip uman, îndrăgostiţii săvârşesc ritualurile iubirii într-un fel de kamasutra neaoşă, adică colo unde se nimereşte. Carul cu fân se transformă într-un primitiv altar al dragostei, iar coroana unui copac oferă protecţie amorezilor locali, ocrotindu-i de privirile mustrătoare sau doar indiscrete. Cu adevărat natura are darul de a împlini viaţa prezentă şi pe cea pe cale să se nască. Artistul nu este un puritan şi limitele îngăduinţeinsale se pierd dincolo de orizontul prea sever al moralei.

Ceva din fiinţa românească poate fi identificată atât în modul cum acest pictor percepe şi înţelege lumea, cât şi din expresiile ei artistice. Repertoriul tematic şi-a fixat câteva priorităţi. Între acestea : sărbătorile de peste an, cu tot alaiul lor policrom, peisajul animat de poezia anotimpurilor într-o luxuriantă diversitate, ritualurile sacre sau păgâne, primitive, evenimentele comunităţii 8nunţi, botezuri, cumetrii, înmormântări), întâmplări de fapt divers pline de haz şi de tâlc. Cronicar al clipei, maliţios nu o dată, artistul urmăreşte faptele la faţa locului şi exagerează spre a atrage atenţia. Aşa devine Gheorghe Ciobanu o conştiinţă a satului şi a timpului său.

- Se anexează CD-ul cu cca 80 de picturi semnate de Gheroghe Ciobanu. – Pictorul şi soţia lui, Lucia Ciobanu (pictoriţă pe artefacte din lemn) sunt disponibili pentru a prezenta (inclusiv cu vânzare) cca 30 de pânze la Târgul Naţional de Turism, în cadrul unei expoziţii. – În eventualitatea unui stand propriu, pot aduce un minim de mobilier ţărănesc pentru un mic atelkier de pictură şi dulgherie (rame de tablouri, artefacte din lemn etc), executând şi lucrări de pictură pe perioada Târgului, în faţa vizitatorilor. – Se anexează şi un excelent album/catalog Gheorghe Ciobanu – Pictură naivă, editat în 2004 de către Editura SEDCOM LIBRIS Iaşi. În măsura aprobării, editura este dispusă să execute în timp util un catalog pentru TNT. Contacte : Gheorghe Ciobanu, tel 0232.721.539 sau 0747.584.313; Sedcom Libris Iaşi, 0232.234.582 Alina Hucai, redactor; Aurel Gherghel, 0721.277.434, preşedinte, Asociaţia de Ecologie şi Cultură pentru Viaţă.

Publicat in: Prima Categorie pe 18 Mai 2008