EduEcoCivica 103 – Festivalul Familie, Camin, Traditii

Ce a fost, ce este şi ce ar putea fi…

ZIUA RECUNOŞTINŢEI

Raportându-ne la cultura poporului român, constatăm existenţa zilelor în care cinstim sfinţi şi onomastici, Ziua eroilor, Ziua mamei, Ziua femeii şi tot felul de alte sărbatori, dar nu există o zi care să promoveze ideea legăturilor familale, a respectului faţă de părinţi.
Nuanţă cât se poate de tradiţionalistă ar spune unii, dar şi cu o notă de necesară actualitate, manifestată prin recunoştinţă faţă de cei mai în vîrstă şi, în acelaş timp, pentru înţelegerea şi acceptarea idealurilor şi nevoilor tinerei generaţii.
Societatea românească trece printr-o criza a valorilor menţionate mai sus şi poate că este benefic, astăzi, să avem şi noi o “zi a recunoştinţei”.
Ar putea fi o zi pentru noi toţi, ziua în care să evadăm din tumultul şi stressul vieţii cotidiene, să devenim mai apropiaţi sufleteşte de cei din familia noastră, de semenii noştri, de căminul în care ne ducem traiul…

Nu există cultură sau civilizaţie pe această planetă care să nu respecte NATURA şi cultul STRĂMOŞILOR. Desigur ca şi în cazul culturii cosmopolite a Statelor Unite nu putea să lipseasca un astfel de gest/obicei de gratitudine .
Totul a început în 1620 când o corabie plină cu mai bine de 100 de persoane a traversat Atlanticul pentru a se stabili in Noua Lume. Erau autoexilaţi ce încercau să scape de conflictele religioase specifice timpului. Pelerinii s-au stabilit într-un loc care în zilele de azi aparţine statului Massachusetts.
Primele lor luni în Noua Lume au fost extrem de dificile, nu atât din cauza iernii aspre cât şi din totala necunoaştere a posibilitaţilor de supravieţuire. Jumatate dintre pelerini nu au mai ieşit din iarnă În primavara urmatoare, însă, indienii Iroquezi i-au învaţat cum să cultive recolte pe solul nefamiliar, cum să vâneze şi să pescuiască, asa că toamna a fost îmbelşugată şi pentru colonişti. Pentru a-şi arăta recunoştinţa faţă de cei cărora le datorau adaptarea, pelerinii i-au invitat pe indieni la o masă comună.
În anii urmatori, alţi colonişti din alte zone au preluat motivul sărbatorii recoltei de toamnă. Astfel, prin îmbogaţirea cu alte conotaţii religioase şi sociale, sărbatoarea a intrat în tradiţia americană ca Ziua Recunoştinţei (Thanksgiving Day).
Asta ar fi povestea; istoricii ştiu însă mai bine ce s-a petrecut la Jamestown…

După ce Statele Unite şi-au proclamat independenţa, Congresul a recomandat ,,o zi anuală de recunoştinţă’’ pentru a fi sărbătorită de întreaga naţiune. George Washington a sugerat ziua de 26 Noiembrie, iar în 1863, după un lung şi sângeros război civil, Abraham Lincoln, a declarat ca “zi a recunoştinţei” ultima zi de joi din luna noiembrie, a fiecarui an.
Tradiţia mai cere ca în fiecare an Preşedintele Statelor Unite ale Americii să proclame Ziua Recunoştinţei ca sărbătoare oficială, iar prin discursul său, să imprime sensul şi motivele gratitudinii.
În ultimul secol, Thanksgiving Day, care de mult nu mai aparţine exclusiv poporului american, a devenit în primul rând o sărbătoare a căminului (Home, sweet home), a reunirii şi a strângerii legăturilor de familie, a respectului pentru părinţi şi străbuni.
Dacă tot am importat Halloween şi Valentin’s Day…
(Alexandru Alin Gherghel, Vicepreşedinte ECOPOLIFE)

Stimate Doamne, Stimaţi Domni,
Vă mulţumim pentru atenţia acordată, chiar şi în aceste zile fierbinţi ale unei societăţi fracturate social şi frământate politic. La concurenţă, o manifestare dedicată informării şi/sau educaţiei civice şi ecologice are puţine şanse pentru audienţă şi impact în faţa opiniei publice şi mai ales sprijin în rândul oamenilor de decizie.
Vom persista totuşi în credinţa că administratori ai vieţii social-politice şi ai mediului, personalităţi ale culturii, mediei, afacerilor sau serviciilor se vor alătura apelului şi intenţiilor noastre, atât de utopice în aceste vremuri şi atât de utile în această vreme.

Asociaţia ECOPOLIFE mulţumeşte laureaţilor ediţiilor festivalurilor ECOPOLIFE, care au onorat Galele „Cântec de Pământ şi Suflet”, tradiţional desfăşurate pentru a asigura impactul necesar pentru manifestările de educaţie ecologică şi civică şi care, poate vor „semna moral” şi mesajul de mai sus: Nicu Covaci (2000); Mihai Cernea, Mircea Drăgan şi Ovidiu Lipan (2001); Marcela Saftiuc, Mircea Florian şi Johnny Răducanu (2002); Mircea Bodolan, Florin Chilian şi Mircea Rusu (2003); Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş şi Victor Socaciu (2004): Teodora Enache, Dan Andrei Aldea şi Doru Stănculescu (2005); Ada Milea şi Grigore Leşe (2006), Tudor Gheorghe şi Ştefan Hruşcă (2007), Florin Chilian şi AG Weinberger (2008), Margareta Pâslaru, Aura Urziceanu şi Cristian Minculescu (2009), Teodora Enache, Harry Tavitian şi Cornel Stroe (2010).

Publicat in: Prima Categorie pe 23 November 2011